La 61 de ani, doamna Parascovia tese laicere moldovenesti dupa tehnici invatate in copilarie

Doamna Parascovia tese laicere dintotdeauna. E un mestesug pe care l-a deprins din copilarie, la varsta de 10 ani. A invatat de la mama sa cum sa se joace cu itele razboiului, cum sa aseze culorile, ce materiale sa foloseasca pentru a avea cele mai frumoase covoare din sat. De fapt, in multe localitati rurale din Moldova, fetele incepeau sa invete tainele tesatoriei de la varste fragede, 7-8 ani. Totul se facea in casa, de la stergare, fete de masa, scoarte, pana la obiecte vestimentare: itari, camasi, poale, chingi, braie sau ii decorate cu motive specifice, brodate cu multa migala. Este o lume care dispare incet, incet, o lume pe care o mai regasim doar in scrieri literare sau documente istorice.

parascovia

Tesutul a ajutat-o sa treaca mai usor peste greutatile vietii

Doamna Parascovia este insa una dintre persoanele care ne face sa apreciem altfel lucrurile din trecut. De ani de zile, femeia tese laicere traditionale moldovenesti, iar din mainile sale ies adevarate minunatii. A avut o viata grea. S-a casatorit la 18 ani si a avut 6 copii pe care i-a crescut, cu truda, mai mult singura, sotul fiind aproape tot timpul bolnav. Razboiul de tesut i-a fost mereu prieten, sfetnic, loc de refugiu. Acolo, in camera umbroasa, isi limpezea gandurile in spatele stativei, manuind cu dibacie suviecile cu lana colorata pe itele razboiului. A abandonat o perioada lucrul, fiind nevoita sa aiba grija de sot, insa dupa moartea acestuia a inceput din nou sa tese. Copiii au crescut, s-au casatorit, si-au intemeiat propriile familii, insa si-au incurajat mama sa nu abandoneze razboiul de tesut, gandindu-se ca in felul acesta nu va simti atat de tare povara singuratatii.

image 3

image

Vinde covoarele pe internet

La cei 61 de ani ai sai, doamna Parascovia indrageste la fel de mult sa se dedice mestesugurilor traditionale. Stie ca tinerilor nu le mai plac ”toalele” de altadata, ca in multe case taranesti nu se mai gasesc scoarte pe pereti, nici stergare din panza, nici toluri de cozi in tinda. Dar chiar si asa, in ultimii ani, oamenii par sa simta o nostalgie cand vad lucruri traditionale, muncite cu truda, talent si migala. Multi doar admira, aducandu-si aminte de trecut, de bunici, de familie, altii cumpara, dorind sa aiba in casa obiecte cu personalitate, facute manual.

image 4

image 5

Olga, una dintre fiicele doamnei Parascovia i-a promis mamei sale ca o va ajuta sa isi vanda laicerele moldovenesti. A facut un cont de Facebook, “Covoare moldovenesti etno stil” si acolo expune modelele de covoare confectionate de mama sa. Toate sunt tesute din materiale ecologice, lana sau bumbac, iar dimensiunile si combinatia de culori se adapteaza in functie de cerintele clientului. Covoarele sunt practice, usor de intretinut si merg foarte bine intr-o casa la tara sau intr-un apartament de bloc. Doamna Parascovia s-a adaptat vremurilor si a introdus cateva elemente de noutate, asa ca sunt sigura ca vei gasi pe contul de Facebook un model care sa iti placa.

 

Advertisements

O casa care a apartinut lui Henry Ford, salvata din ruine de un cuplu american

O casuta de nici 80 de metri patrati, asezata pe malul raului Ogeechee, din Georgia, SUA, a fost salvata din ruine de un cuplu care a dorit sa pastreze vie o bucatica din istoria industriasului Henry Ford, intemeietor al Ford Motor Company. Casa se afla in apropiere de plantatia de orez din Richmond Hill. O parte din terenuri a fost cumparata de magnatul american in 1930, aici aflandu-se si astazi casa care a fost folosita multi ani drept resedinta de iarna. Revenind la constructia de 80 de metri patrati, cum va imaginati, probabil, ea nu ii era destinata lui Henry Ford. A facut parte din anexele in care locuia personalul auxiliar. Dupa moartea industriasului, domeniul a fost cumparat si transformat intr-un club elitist de golf, wellness si sporturi acvatice, iar anexele, multe dintre ele, au ajuns ruine.

Renovarea a presupus o munca titanica

Cand sotii Morgan au vazut casa pentru prima data, nu aveau mari sperante ca mai pot salva ceva. Se consultasera cu mai multi specialisti in domeniu si nici unul dintre ei nu se aratase foarte optimist. Mai mult, pe langa starea avansata de degradare, casa era pe jumatate scufundata, din cauza terenului nisipos. Ani de-a randul, cladirea fusese folosita pe post de depozit, iar peretii din lemn erau compromisi, aproape in totalitate. Doamna Morgan a fost insa cucerita de arhitectura sudica a casei si de privelistea ce dadea catre malurile salbatice ale raului Ogeechee, asa ca a insistat foarte mult sa se mute aici, in ciuda tuturor inconvenientelor. Singurii care au avut curajul sa se implice in ambitiosul proiect au fost arhitectii de la Historical Concepts, o companie locala cu peste 30 de ani de experienta.

Aspectul original a fost respectat intocmai

In primul rand, s-a pus accentul pe consolidarea structurii. Casa a fost inaltata cu aproximativ o jumatate de metru, iar cladirea a fost sprijinta pe stalpi grosi de sustinere, placati cu caramida aparenta. Fatada a fost refacuta, respectand intocmai originalul. Arhitectii au schimbat lambriurile PVC de exterior, insa au pastrat acoperisul din tigla, acelasi din anii ’30.

1

Nu au fost facute mari modificari in interior, in ceea ce priveste compartimentarea, insa finisajele au suferit o schimbare dramatica. Peretii au fost imbracati in lambriuri de plop, iar solutia a fost aplicata inclusiv pentru tavan. Podelele din pin au fost restaurate si lustruite cu ceara, iar tocaria a fost inlocuita in intreaga casa.

2

3

Amenajare in tonuri neutre, cu mici accente de culoare

In amenajare, se simte influenta doamnei Morgan. Camerele sunt luminoase, aerisite si extrem de primitoare. Paleta de culori imbina nunatele naturale ale lemnului, pete de turcoaz, corai sau verde. Mi-a placut ca nu s-a exagerat cu mobilierul, accentul fiind pus pe accesorii si pe finisaje. Amenajarea este una usor feminina, dar nimic exgerat. Ba dimpotriva, micile detaliile precum pernutele cu imprimeu colorat, husele scaunelor sau veiozele supradimensionate fac interiorul mai placut si mai primitor.

4

1

2

1

2

Veranda cu o priveliste de vis asupra malurilor mlastinoase ale raului Ogeechee este, de departe, punctul forte ale cochetei casute. Este locul in care sotii Morgan isi incep ziua, departe de zgomotul orasului, bucurandu-se de varsta pensionarii.

4

houzz

Ce lucruri minunate reusesc sa confectioneze doi tineri craioveni!

Intr-o lume in care scrisul de mana pare sa fie pe cale de disparitie, doi craioveni simpatici se incapataneaza sa creada in placerea oamenilor de a-si asterne gandurile pe hartie, asa cum se intampla odinioara, pe vremea cand tehnologia nu acaparase inca totul. De cativa ani, Marius si Alex „mesteresc” jurnale cu coperti din piele si hartie invechita, adevarate bijuterii ce spun o poveste prin fiecare mic detaliu. Prima pagina a jurnalului skooBooks a fost scrisa in 2009 cand Alex a vrut sa ofere cadou prietenei sale, un jurnal. A tot cautat…si pe net si prin oras, insa nu a gasit ceva care sa-l multumeasca, asa ca s-a hotarat sa-l faca el, de la zero. A facut un pic de documentare inainte, s-a uitat la cateva tutoriale pe youtube si a incropit singur, pe genunchi, fara masinarii si unelte speciale, primul sau jurnal. Si acum, privind in urma, spune cu mandrie, ca acela este unul dintre cele mai frumoase jurnale care i-au iesit din maini. Reusita lui nu a trecut neobservata si, in scurt timp, oameni care vazusera neobisnuitul cadou l-au rugat sa le faca si lor astfel de jurnale. Acesta a fost inceputul unei frumoase aventuri care poarta astazi numele skooBooks. Si apropo de denumire, skooBooks vine, de fapt, de la englezescul „Books” (carti) vazut in oglinda.

skooBooks

Echipa skooBooks: Alexandru Andrei (stanga) si Marius Pandelea (dreapta) – Foto: Lucian Prejbeanu

Coperti impodobite cu mecanisme de ceas sau coji de nuca

Intre timp, echipei i s-a alaturat si Marius, un tanar la fel de tonic si de creativ si, din fericire, pe aceeasi lungime de unda cu Alex. Cei doi pierd sirul orelor petrecute in atelier, nascocind modele noi, experimentand si transpunand in realitate franturi de vis. Nu, nu exagerez deloc, pentru ca jurnalele facute de mainile dibace ale celor doi craioveni sunt cu adevarat exceptionale. De la catarame, lacate sau mecanisme de ceas, pana la brose, frunze presate sau chiar coji de nuci, totul prinde viata si capata un sens neasteptat in conceptia celor de la skooBooks.

1

1

jurnale

„Inspiratia nu vine de undeva anume”, explica Alex. „Pur si simplu, ne apucam de munca si vedem pe parcurs cum evolueaza. Acesta este esenta, sa te apuci de ceva; daca stai sa astepti inspiratia, s-ar putea sa astepti cam mult. Bineinteles ca exista si factori externi care ne inspira: case vechi si parasite, antichitati, diferite culturi si anumite carti”, adauga tanarul. Intr-adevar, aspectul nefinisat al copertilor din piele, imprimate cu harti complicate, hartia ingalbenita, atentia pentru detaliu, toate vorbesc despre o lume trecuta, o lume in care fiecare obiect cu utilitate practica era transformat intr-o mica bijuterie.

jurnale

jurnale

„Eu cred ca oamenii inca apreciaza frumosul. Multi s-au saturat sa cumpere chinezarii si cauta ceva personalizat care sa ii reprezinte. Ne adresam oamenilor care prefera lucrurile lucrate de mana, care cauta un cadou special pentru alti oameni speciali. In doua cuvinte, ne adresam oamenilor frumosi”, sustine Alex.

jurnale 2

Au deprins tainele confectionarii de jurnale fiind autodidacti

Cei doi tineri recunosc ca domeniul handmade-ului, destul de la moda in Romania ultimilor ani, nu este tocmai o treaba la indemna oricui. In ciuda informatiilor existente in spatiul virtual, creativitatea joaca un rol decisiv. Partea tehnica se deprinde in timp, e adevarat, prin perseverenta si mult exercitiu. „Am invatat totul incercand si gresind, incercand si gresind, incercand si reusind! Asa am reusit sa pricepem micile secrete”, marturiseste Alex.

1

Cat despre timpul dedicat fiecarui jurnal, aici totul depinde de complexitate. Poate dura cateva ore sau cateva zile, in functie de model. Partea buna e ca daca iti place un model, dar vrei sa ii dai o nota personala, baietii de la skooBooks te pot ajuta sa pleci acasa cu ceea ce ti-ai dorit. Nu au o problema in a modifica produsele din catalog, ba dimpotriva, isi incurajeaza clientii sa vina cu propriile lor idei. „Majoritatea isi aleg ca baza un jurnal creat de noi, iar apoi ne cer sa-l personalizam dupa placul lor. In felul acesta, toata lumea e multumita. Ei se aleg cu un jurnal unicat, creat si personalizat special pentru ei, iar noi sarim peste monotonia de a face acelasi model de zeci de ori”, spune Alex.

1

De ce am cumpara un astfel de obiect? „In primul rand, pentru ca lucrul creat de mana are personalitate. Chiar daca aparent doua modele par asemanatoare, ele sunt diferite, fiecare are personalitatea lui. Exista o particica din creator in fiecare rezultat. In al doilea rand, este vorba de calitate. Fiecare jurnal este intors pe toate fetele si lucrat cu atentie si rabdare, astfel rezultatul final nu poate fi decat de calitate superioara”, explica tanarul. Nu numai ca ii dau dreptate, ci sunt absolut convinsa ca un astfel de accesoriu nu va trece neobservat.

1

Un hobby transformat intr-o mica afacere

Alex si Marius isi petrec cea mai mare parte a zilei mesterind prin atelier. Cand unul se ocupa de confectionarea propriu-zisa a jurnalelor, celalalt are grija sa promoveze produsele online, sa tina legatura cu clientii, sa cerceteze noi posibilitati de a face cunoscuta afacerea. Niciunul nu considera insa ca vine la un loc de munca. Pentru amandoi, skooBooks este o joaca, un proiect care le-a dat posibilitatea sa cunoasca o multime de oameni interesanti, sa isi foloseasca la maxim creativitatea si sa transforme in realitate un vis. Au participat la o multime de targuri de specialitate si peste tot unde s-au dus au reusit sa faca o impresie buna, insa recunosc ca cel mai apropiat de sufletul lor ramane Festivalul Medieval de la Sighisoara. In timp, proiectul skooBooks s-a transformat dintr-un simplu hobby intr-o mica afacere. Una dintre cele mai mari satisfactii a fost „incropirea” atelierului, un pas urias pentru Alex si Marius care se bucura de un spatiu propriu in care isi pot pune in aplicare toate ideile ce le trec prin minte.

1

„La inceput a pornit ca un hobby, dar de vreo doi ani a inceput sa capete nuante de mica afacere in plina dezvoltare. Am observat, in timp, ca oamenii au incredere in noi si in munca noastra, iar asta ne-a ajutat mult. Ne-a ambitionat sa punem totul la bataie pentru acest proiect, pe care il consideram mai mult decat un loc de munca. Poate fi chiar esenta si linistea noastra”, marturiseste Alex. Puteti sa va alegeti jurnalul skooBooks preferat de pe site-ul lor, http://skoob.ro/. Produsele mai sunt disponibile si pe site-uri adresate in mod special creatorilor de handmade, precum Breslo.ro, Crafty.ro si Fauritorii.ro. Exista, de asemenea, o pagina de Facebook, dar si un cont de Pinterest, daca vreti sa fiti la curent cu toate noutatile. Pe langa jurnale, veti mai gasi albume foto, carti de oaspeti, dar si accesorii, toate lucrate manual.

1

O romanca i-a cucerit pe straini cu covoarele oltenesti

Pentru Anca Gheorghescu, „acasa” a insemnat tot timpul Romania, chiar daca viata a purtat-o departe de meleagurile natale, de dealurile inverzite ale Mehedintiului, acolo unde si-a petrecut cea mai frumoasa parte a copilariei. 15 ani a locuit in Germania, in zona Frankfurt am Main, impreuna cu sotul, iar din 2010 s-a stabilit in Canada, tara pe care o considera „un amestec pestrit de natii care incearca sa se poarte politicos unii cu altii, dar atat”. Pe unde s-a dus a incercat sa le vorbeasca strainilor de locurile din care isi trage originile, sa ii indemne sa viziteze acest colt nedescoperit al batranului continent. Tocmai de aceea, la sfarsitul lui 1994, a infiintat o agentie de turism, lucru care a insemnat, nu numai posibilitatea de a promova Romania, ci si o schimbare radicala pe plan profesional, Anca fiind inginer constructor. Si-a indreptat atentia catre turismul balnear, promovand in Germania efectele benefice ale unor baze de tratament autohtone precum Baile Felix, Sovata, Tusnad, Techirghiol, Eforie Nord sau Mangalia.

ip1904-016

Romania, prea putin cunoscuta peste Ocean

In 2010, a inceput un alt capitol, de data aceasta mult mai departe de casa, tocmai in Canada. „Adaptarea la stilul de viata nord-american este deosebit de grea pentru cei ce au avut ocazia sa locuiasca in Europa si sa aprecieze cu adevarat valorile culturale ale continentului european”, povesteste Anca, amintindu-si de inceputurile experientei nord-americane. In prezent este agent de turism la o mare companie care se ocupa cu transportul voluntarilor implicati in campanii umanitare in toate colturile lumii. „M-as fi asteptat ca macar cunostintele de geografie necesare acestei meserii sa fie suficiente pentru ca totusi colegele mele de birou sa poata arata Romania pe harta lumii. Din pacate, multi nici nu au auzit ca Romania exista”, marturiseste cu dezamagire Anca.

Covoarele oltenesti, cumparate de clienti din intreaga lume

In Canada a hotarat sa schimbe putin strategia si sa le vorbeasca strainilor de tara noastra, prin traditiile si mestesugurile care ne reprezinta. La cateva luni de la sosirea sa aici, a inceput o mica afacere cu covoare traditionale romanesti. Comercializarea se face exclusiv online, iar site-ul a ajuns sa fie publicat, in scurt timp, chiar de Ministerul Turismului din New York. „Am copilarit intr-o frumoasa zona de deal din judetul Mehedinti. Pana si cea mai saraca gospodarie avea camerele decorate cu tesaturi de mana, cu covoare, tapiserii, ceramica si obiecte de lemn create de artizani anonimi. Amintirile din acea perioada au ramas in memoria mea pentru totdeauna”, povesteste Anca.

Invartita Dorului 20 Iunie 2014 Vaideeni 149

Fotografie realizaata in vara anului trecut, in comuna Vaideeni, judetul Valcea

„Am lansat acest site din dragoste pentru frumosul adevarat, din dorinta de a evada din lumea brand-urilor mari si baltate sau a produselor cu stampila «Made in China »”, mai spune ea. Covoarele traditionale, lucrate manual, dupa tehnici vechi de sute de ani, sunt confectionate intr-un atelier din Dolj. Daca pentru romani, tesaturile mostenite de la bunici zac, de cele mai multe ori abandonate, in casa de la tara, pentru straini sunt o adevarata comoara. Pretul pe metru patrat de covor este de aproximativ 130.00 CAD, incluzand taxele vamale de 20% si cheltuielile de transport pana in Canada. Anca spune ca a avut clienti din toate colturile lumii: canadieni, americani, englezi, spanioli, germani sau francezi. Nu a reusit inca sa isi concretizeze visul de a avea un showroom in care lumea sa poata admira obiectele traditionale, mestesugite cu migala de artizanii din Romania, insa spera ca, pe viitor, sa poata realiza acest lucru.

Romania Iulie 2014 146

Anca isi doreste sa aduca peste Ocean ceramica romaneasca

Pentru Anca Gheorghescu, obiectele traditionale romanesti au o insemnatate aparte si stie ca o promovare mai buna le-ar face sa fie cunoscute si apreciate peste tot in lume. Dupa ce i-a cucerit pe canadieni cu scoartele oltenesti, si-a propus sa extinda afacerea si sa introduca pe piata nord-americana, ceramica romaneasca. Deocamdata, ideea e la stadiu de proiect. „Desi am facut demersuri in zona Korund si Horezu pentru a incerca sa importam ceramica romaneasca precum si in zona Ponoarele (jud. Mehedinti) pentru a importa ii romanesti autentice in Canada, inca nu am reusit sa cream o platforma de comercializare si expunere”. Asemenea tesutului, olaritul este unul din mestesugurile care s-au pastrat in multe zone din tara si care vorbeste de o Romanie autentica, profunda, neschimbata de sute de ani. Tocmai aceste lucruri fac diferenta intr-o lume globalizata, uniformizata, in care arta mestesugului risca sa fie pierduta pentru totdeauna.

1

Foto: harlauletnografie.wordpress.com

In aceeasi idee de a promova Romania, Anca a infiintat anul trecut o firma de import si distributie de produse de imbracaminte pentru copii create in Romania. „Am selectat cu mare atentie brand-urile si am lansat pagina de internet in luna februarie 2015. Suntem foarte la inceput si piata de targuri in Canada este extrem de limitata atat ca organizare cat si ca diversitate”, povesteste ea.

Puteti vizita site-ul Ancai Gheorghescu la adresa www.romaniantraditionalrugs.com, iar magazinul online, specializat pe articole de imbracaminte pentru copii, il gasiti la adresa http://gktrends.ca/.

Stilul industrial

Daca in locul bibliotecii din lemn masiv preferi rafturile metalice  si nu te deranjeaza sa folosesti un vestiar pe post de dulap, atunci stilul industrial ti se potriveste perfect. Masculin, practic, auster, acest stil se adreseaza, in general, persoanelor non conformiste, creative, cosmopolite, obisnuite cu ritmul agitat al vietii in oras. La noi, stilul industrial, se regaseste, frecvent, in spatii comerciale: baruri, restaurante, galerii de arta si mai putin in locuinte private. E de inteles, mai ales ca acest stil se potriveste, in special, in spatii ample, in apartamente de tip loft, mai putin prezente in Romania. Exista cateva elemente care fac din stilul industrial unul usor recognoscibil: peretii din caramida, podelele din ciment, ferestrele cu rame de fier, dar, mai ales, instalatiile la vedere.

kitchen

industrial

industrial 1

Intr-o astfel de locuinta nu vei gasi covoare, perdele sau draperii. In general, incalzirea se face pe sub podea, iar parchetul laminat este exclus. Cel mult, ca varianta, poti opta pentru o podea uzata din lemn masiv. Paleta de culori nu este foarte generoasa, predominand, tonurile de gri, maro sau alb. Stilul industrial pune mare accent pe improvizatii si pe obiecte reciclate, asa ca foloseste-ti imaginatia!

Chic industrial

Rar vei gasi o doamna care sa se simta in largul ei intr-un astfel de spatiu, asa ca special pentru noi s-a inventat stilul industrial chic. Ce inseamna asta? Ca putem asocia  scaunele metalice si corpurile de iluminat din inox sau aluminiu cu piese clasice de mobilier. Din fericire, aici putem sa imbracam ferestrele cu perdele diafane si sa acoperim podelele cu covoare colorate. Farmecul acestei derivatii de stil consta, de fapt, in jocul contrastelor. Surprinzator, obiectele cu aspect industrial se potrivesc de minune in amenajarile clasice.

industrial chic

vintage

dining

Rustic industrial

Da, lemnul cu aspect invechit si piatra naturala fac casa buna cu obiectele din fier forjat, zinc, inox, cupru sau aluminiu. Accentul nu cade pe finisaje. Dimpotriva. Cu cat interiorul e mai ponosit, cu atat mai bine. Partea buna e ca un astfel de stil nu e neaparat costisitor, totul tine de pastrarea echilibrului si  de un pic de imaginatie. Decoratiuni care sa se adapteze interioarelor rustic-industriale vei gasi pe internet, inclusiv pe site-urile romanesti. Le poti confectiona chiar tu, gasind inspiratie in mediul online. Retine ca acest stil pune mare accent pe improvizatii, asa ca variantele sunt infinite.

rustic

Industrial boem

Daca stilul industrial este considerat unul, cu precadere, masculin, varianta sa boema aduce, in prim plan, culorile vibrante, arta abstracta si imprimeurile indraznete. Stilul boem este orice, numai discret si conformist, nu. Poate parea usor neglijent sau aglomerat, dar, in mod cert, nu ii lipseste personalitatea.

new yok

bathroom

boho

desk

--living-room

Vintage industrial

Mobilierul vintage adauga originalitate stilului industrial, facandu-l mai prietenos, mai confortabil. Canapelele capitonate din piele, ceasurile uriase de perete, mobilierul din lemn cu insertii metalice, pastrand amprenta trecerii timpului, toate sunt elemente distinctive ale acestui stil. De asemenea, fotografiile alb-negru se potrivesc de minune. Este un stil adaptabil apartamentelor de bloc, dar si vilelor din suburbii, precum si spatiilor comerciale, restaurante, puburi etc.   

vintage

Industrial-rustic-style-at-its-best-3

Foto: Pinterest

TOP 5 conace si castele bantuite din Romania

Aparitii stranii, usi care se trantesc in miez de noapte si zgomote venite parca dintr-o alta lume…  Sunt doar legende sau fenomene paranormale? Uluitoarele povesti ale  castelelor si conacelor bantuite din Romania aduc groaza printre localnici insa atrag ca un magnet cautatorii de fantome. Fiecare astfel de loc  ascunde o istorie tragica: sinucideri, crime inspaimantatoare sau alte grozavii. Chiar daca pe timpul zilei par inofensive, noaptea starnesc spaima celor care au curaj sa innopteze in camerele lor. Iata cateva din casele despre care legendele locului spun ca sunt bantuite.

Castelul din Campina bantuit de fantoma Iuliei Hasdeu?

Castelul Iulia Hasdeu din Campina este unul din punctele fierbinti de pe harta locurilor bantuite din Romania. Localnicii spun ca nu de putine ori, noaptea, dincolo de portile ferecate ale castelului, se aud acorduri de pian si aplauze. Locul ar fi bantuit de spiritul Iuliei Hasdeu care s-a stins prematur din cauza tuberculozei, in toamna anului 1888, la o varsta frageda, doar 19 ani. Extrem de indurerat, tatal, scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu a devenit frecvent practicant al spiritismului incercand sa ia legatura cu Iulia de dincolo de moarte. Se spune chiar ca acesta ar fi construit castelul dupa indicatiile pe care fiica i le transmitea din lumea de dincolo prin intermediul sedintelor de spiritism. Acum putini sunt cei care dupa lasarea intunericului se incumeta sa-i treaca pragul. Martori ai fenomenelor ciudate  marturisesc ca de nicaieri se aude Iulia cantand la pian, dar si aplauzele batranului sau tata. De dincolo de lumea aceasta cei doi retraiesc parca la nesfarsit drama ce le-a marcat destinele.  

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sursa foto: romaniainourhearts.wordpress.com

Siluete in uniforme germane la Castelul Banffy

Denumit Versailles-ul Transilvaniei pentru frumusetea sa arhitectonica, castelul Banffy din Bontida (judetul Cluj) a capatat o faima  aparte in ultimii ani. Este considerat unul dintre locurile cele mai bantuite din Romania. Ridicata de familia Banffy pe parcursul a mai bine de un secol, intre anii 1437-1543, fortareata  asezata in aproiere de Somesul Mic a servit aproape de sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial drept spital militar pentru armata germana care era deja in retragere. Cum aici au murit numerosi soldati, la scurt timp dupa incheierea razboiului au aparut si intamplarile bizare. Sateni din partile locului spun ca li s-au ivit in cale spirite imbracate in uniforme de soldati. Altii spun ca au vazut siluete ale soldatilor germani in carje care ar fi murit in spitalul militar de la Castelul Banffy. Intamplarile bizare si aspectul castelului, care are nevoie neaparata de renovari, nu i-au speriat insa pe iubitorii de muzica electronica din intreaga lume care se reunesc aici pentru un mare festival.

banffy castle, sursa foto presa locala

Conacul calaului din Iasi

Conacul Moruzzi, ridicat la poalele unuia din dealurile Iasiului, le da fiori celor care trec prin apropiere. Desi este o adevarata bijuterie arhitecturala, un monument istoric construit în urmă cu 170 de ani, nimeni nu s-a incumetat sa-l cumpere, poate si din cauza povestilor care circula. De cum te apropii, atmosfera devine tot mai apasatoare. Printre arbustii si buruienile crescute la voia intamplarii se intrevede casa boiereasca lasata in paragina, populata acum doar de haite de caini fiorosi. Potrivit istoricilor ieseni, aici a locuit o vreme ultimul calau al Moldovei, un tigan fugit din robie, ce a comis numeroase jafuri şi crime. O mare parte din atrocitati s-ar fi produs chiar in conac, iar acum sufletele nelinistite bantuie imprejurimile. Calaul purta o manta rosie, pentru a nu se vedea urmele de sange, la care nu a renuntat niciodata, asa cum nu a renuntat niciodata la securea sa cu care a taiat sute de capete in piata publica a orasului. Sinistra casa de pe Manta Rosie este bantuita acum – potrivit legendelor locale – de fantomele  celor care au cazut sub securea calaului. Se spune insă ca, uneori, in noapte, isi face aparitia si cel mai temut criminal al Moldovei care cutreiera padurile in cautarea altor victime.

casa-Buzatu

Sursa foto: barfadeiasi.ro

Fenomene stranii in castelul Cantacuzino din Busteni

Castelul Cantacuzino din Busteni, construit în 1911 de printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, era la vremea respectiva una dintre cele mai frumoase cladiri din Regat. Vitraliile, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatra sau fier forjat, feroneria turnata in bronz si bogat ornamentata erau menite sa reflecte pozitia ocupata de familia Cantacuzino in societatea romaneasca. Istoria a fost insa nedreapta cu castelul, care, după 1948, a devenit sanatoriu al Ministerului de Interne. Stralucirea de odinioara a palit pentru jumatate de veac. Abia dupa Revolutie, cladirea a fost restaurata si transformata in muzeu. Revenind insa la legenda, familia Cantacuzino a avut o istorie tumultoasa, multi dintre membri murind de moarte violenta. De aici si o serie de povesti, toate legate de castelul din Busteni. Multi dintre turisti spun ca au surpins, pe fotografiile facute in timpul vizitei, sfere luminoase care nu pot fi decat spiritele celor disparuti. Mai mult decat atat, noaptea, in imprejurimi se aud tipete infricosatoare, iar siluete zboara printre copaci lasand dare de fum albicios. Bantuit sau nu, castelul din Busteni ramane o cladire cu incomensurabila valoare arhitecturala si istorica, un simbol al stilului neoromanesc.

1

Sursa foto: infotravelromania.ro

Legenda conacului bantuit de langa Timisoara

Nici Timisoara nu duce lipsa de locuri bantuite. Conacul Ronay a fost in urma cu mai bine de o suta de ani martorul unei crime oribile. Unul dintre stapanii casei, un nobil foarte bogat, avea o fiica despre care, legenda spune, ca s-ar fi indragostit de un tanar mult mai sarac. Tatal nu a fost de acord cu aceasta relatie, insa cei doi au continuat sa se intalneasca, pe ascuns, in gradina conacului pana in momentul in care nobilul i-a surprins si l-a impuscat pe baiat. Indurerata, fata a pornit calare in cautarea iubitului, spre malul Timisului insa s-a inecat in apele mari ale raului. Acum, fantoma tinerei bantuie conacul in noptile intunecate, o silueta inspaimantatoare facandu-si aparitia la ferestre. Cat despre conac, zilele de glorie par sa-i fi apus demult, transformandu-se odata cu trecerea timpului intr-o ruina, poate o pedeapsa pentru crima ce a avut loc aici.

conacul-ronay

Sursa foto: opiniatimisoarei.ro

1

Sursa foto: timis.comisarul.ro

Acasa la creatoarea de pantofi, Úrsula Mascaró

Úrsula Mascaró si-a petrecut copilaria in Menorca, asa ca atunci cand i s-a ivit ocazia sa cumpere o casa aici, la doar cativa pasi de valurile azurii ale Mediteranei, nu a stat prea mult pe ganduri. Casuta cu pereti albi si interioare nefinisate, inconjurata de vegetatia luxurianta, specifica zonei, i s-a parut perfecta pentru a-si creste, in liniste, cei doi copii. ”Am cumparat-o de la un prieten, acum 9 ani”, povesteste Úrsula. „Principalul avantaj a fost curtea foarte generoasa, aproape 6000 de metri patrati. Imi place sa ma bucur de momentele mele de liniste, asa ca locul mi s-a potrivit perfect”. Úrsula este fiica regretatului Jaime Mascaró, unul dintre cei mai cunsocuti creatori de pantofi din Spania. S-a dedicat, o perioada, designului de interior, insa a abandonat aceasta idee, hotarandu-se sa duca mai departe imperiul cladit de tatal sau. A absolvit cursurile Institutului Marangoni din Milano, iar in 1992 si-a lansat propria linie de pantofi. Úrsula s-a impus rapid in aceasta industrie, Kate Moss, Angelina Jolie sau regina Sofía, numarandu-se printre clientele sale fidele. „Meseria mea este foarte solicitanta, asa ca atunci cand ajung acasa nu mai vreau sa aud de pantofi, de stiri, de nimic. Aici este oaza mea de liniste. Prefer sa imi dedic timpul liber familiei si ma bucur ca am gasit un loc care sa fie pe placul tuturor”, spune designerul.

10
1

„Casa mea este amabila”

Cand vorbeste despre locuinta din Menorca, Úrsula o descrie jovial: „Nu este genul «priveste-ma, dar nu ma atinge». Nu se supara nimeni daca se mai sparge, una, alta. Este o casa amabila”, povesteste, zambind. Amenajarea unui interior este intotdeauna o sarcina dificila, chiar daca ai cateva notiuni in domeniu. In primul rand, trebuie sa te analizezi cu obiectivitate, sa iti definesti stilul personal si sa adaptezi spatiile in functie de nevoile tale. Lucrurile sunt si mai dificile, atunci cand ai familie, pentru ca trebuie sa tii cont de gusturile si de tabieturile tuturor. Si pentru Úrsula, amenajarea locuintei din Menorca s-a dovedit a fi o reala provocare. Incaperile mici, specifice caselor de pe insula erau destul de incomode, asa ca a hotarat largirea spatiului. ”Am demolat cativa pereti pentru a mari bucataria”, povesteste designerul. ”Imi place mult sa gatesc. Este o activitate de familie si, de cele mai multe ori, cei mici vin sa ma ajute. Acum este loc suficient pentru toata lumea”.

2

7

Influențe hippie

In casa din Menorca, Úrsula nu a dorit sa complice prea mult lucrurile. Peretii casei au ramas albi, nefinisati, iar accentele de culoare au fost folosite cu moderatie. Obiecte culese din toate colturile lumii evidentieaza pasiunea designerului pentru calatorii, iar felul in care au fost asezate arata imaginatia debordanta a proprietarei.

6

4

9

Tesaturi din Maroc, covoare din Afganistan, pernute crosetate manual, toate si-au gasit locul in timp, in casuta de pe malul Mediteranei. Daca showroom-urile de pantofi sunt amenajate intr-un stil cochet si feminin, acasa, Úrsula a optat pentru un stil hippie si prietenos. Gradina este o oaza de verdeata, cu palmieri uriasi, lauri si maslini, iar piscina este locul de intalnire pentru toti prietenii familiei in zilele calduroase de vara.

8

5

”Cand am un pic de timp liber, ma plimb cu bicicleta, impreuna cu copiii, plantam flori in gradina, desenam. Sunt fata de casa”, spune designerul, cu zambetul pe buze.

elle.es

 

Bijuterii ascunse. Un clujean inchiriaza apartamente de lux in cladiri istorice

In centrul istoric al Clujului, in cladiri cu fatade pe care timpul si-a pus cu rabdare amprenta, se ascund adevarate bijuterii arhitecturale. Vorbim despre apartamente cu povesti nestiute, cu tavane inalte si elemente originale ce dateaza dintr-o perioada a bunului gust, oferite spre inchiriere turistilor satui de “banala si uniformizata camera de hotel”. Dupa ce a experimentat aceasta alternativa de cazare, in numeroasele deplasari in strainatate, Dacian Morar, un tanar antreprenor din Cluj, a hotarat sa implementeze modelul si in tara. Primul apartament pe care l-a inchiriat in regim hotelier a fost Grand Apartment,  de pe Bulevardul Eroilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cu o suprafata de 100 de mp, Grand Apartment pastreaza echilibrul intre nou si vechi, intre clasic si modern. Interesanta usa antichizata cu vitraliu si patul din fier forjat. Operele de arta sunt autentice si apartin unor tineri pictori clujeni

dining

Zona de dining cu mobilier clasic si masa cu scaune din fier forjat

Inceputul a fost plin de provocari, mai ales ca Dacian venea dintr-un domeniu cu totul diferit. Este asociat intr-o firma romano-franceza de comert international, iar banii obtinuti de aici au fost investiti in renovarea apartamentului. „Am invatat multe lucruri pe parcurs”, marturiseste Dacian, povestind despre inceputurile ambitiosului sau proiect. „Am primit tot felul de sfaturi proaste si am investit in amenajare mai mult decat era necesar. Am schimbat de exemplu geamurile, tamplaria, parchetul, a trebuit sa repar si acoperisul cladirii. Cred ca, per total, am investit 25.000 de euro in renovarea primului apartament”, spune tanarul.

Se implica personal in amenajarea apartamentelor

Afacerea a crescut de la an la an. Dacian a reinvestit in noi apartamente, dar a abordat o alta strategie cand a venit vorba de restaurare. A invatat ca poate face lucruri interesante si cu un buget mai modest si asta fara sa faca rabat de la calitate. Incet, incet, folosind ca sursa de inspiratie diverse site-uri de pe internet sau reviste de specialitate, Dacian a preluat rolul de sef de santier, implicandu-se in reconditionarea fiecarui spatiu. „Mi-am dat seama ca am un simt al armoniei dintre obiecte”, spune tanarul. „Chiar daca nu am studii in domeniu, ma ocup, cu mare drag, de amenajari si sunt atent la fiecare detaliu. De ce sa imi refuz aceasta placere?”. Tanarul recunoaste ca nu s-a gandit la o cariera in designul interior, in primul rand, fiindca timpul nu-i permite acest lucru, dar ii place mult sa experimenteze, sa aduca in contemporan piese de epoca, sa creeze o alternanta intre nou si vechi, dand astfel o amprenta personala fiecarui spatiu. Dacian nu se fereste de producatorii autohtoni, o buna parte din mobilierul care se gaseste in apartamentele sale fiind facut, pe comanda, in atelierele din zona.  A colaborat chiar si cu Lali Gabor, un mester rom, „responsabil” pentru minunatiile din cupru din bucataria apartamentului Bohemian, respectiv hota si chiuveta.

006-bohemian-kitchen

Obiectele din cupru “mesterite” de Lali Gabor se potrivesc de minune cu stilul usor industrial al apartamentului Bohemian

bohemian

Dacian a imprumutat o idee pe care a vazut-o intr-un bar din strainatate, si anume, sa improvizeze corpuri de iluminat suspendate din tavi de cozonac

bohemian

Bucataria a fost unita cu zona de living

bohemian

Pentru a accentua look-ul industrial, Dacian a venit cu ideea unui pat din box paleti

„Acesta aventura m-a schimbat oarecum si am invatat sa apreciez elementele originale ale unui imobil, patina parchetului original, frumusetea ferestrelor cu feronerie de epoca din alama, cu sticla imperfecta (probabil realizata manual), senzatia de spatiu data de tavanele inalte, atmosfera boltelor din caramida, povestea fiecarui apartament de epoca. Am invatat sa vad dincolo de starea de degradare actuala a unei cladiri, sa descopar frumusetea detaliilor si valoarea pe care o poate redobandi prin restaurare”, explica tanarul.

retro

Amenajat in culori vii si mobilat in stilul anilor ’50, Retro Apartment ofera o priveliste panoramica unica spre Piata Unirii si catedrala Sf. Mihail

dining1

Zona de bucatarie si dining pastreaza aceeasi paleta vesela de culori ca si dormitorul

Apartamente cu poveste

Dacian ofera astazi spre inchiriere, in regim hotelier, noua apartamente, toate situate in inima Clujului, ascunse discret in cladiri istorice. Fiecare spatiu respira autenticitate si ofera o placuta senzatie de „acasa”. Acesta este, de fapt, si conceptul de la care a plecat ideea tanarului. „Pentru mine avantajele sunt evidente: intr-un apartament frumos amenajat si dotat cu de toate, te simti ca acasa; familia sau grupul de prieteni cu care calatoresti pot locui impreuna in acelasi spatiu, au o camera de zi, o bucatarie pentru micile placeri culinare ale fiecaruia; apoi pentru mine e importanta si senzatia ca traiesti ca un localnic, iesirea din stigmatul turistului de masa”, spune Dacian. Dincolo de cazare, fiecare apartament spune o poveste. De exemplu, apartamentul White, situat in Piata Unirii, a fost atelierul de pictura al lui Incze Ferencz, un pictor controversat considerat de criticii de arta un soi de Dali al Transilvaniei.

white

White Apartment este amenajat intr-un stil minimalist, monocrom, in tonuri de alb. Pardoselile si tamplaria din lemn masiv si unele piese de mobilier sunt cele originale, restaurate, iar amenajarea combina piese de epoca Art Nouveau si Art Deco, alaturi de obiecte contemporane

bedroom

O poveste interesanta are si Deco Apartment, situat intr-o fosta garnizoana militara a lui Matei Corvin.

deco

Apartamentul Deco este situat intr-o cladire aproape de Piata Muzeului

bedroom

Amenajat in stil deco, apartamentul este foarte cald si colorat

deco

Preturile sunt accesibile, o zi la Cluj Apartments variind intre 48 si 88 de euro. Tarifele scad in functie de perioada de sedere.  Desi este inca la inceput, ideea lui Dacian Morar prinde din ce in ce mai mult contur si la noi in tara. Un sejur petrecut intr-o astfel de locatie nu se compara cu niciun hotel de cinci stele. Este acea senzatie ca apartii locului, ca esti acasa departe de casa. Pe www.clujapartments.ro sau pe Facebook gasesti imagini cu minunatele apartamente amenajate de Dacian Morar, dar si date de contact, pentru cei interesati.

garden studio

Garden Studio

garden

Garden Studio

garden apartment

Garden Apartment

provence

Provence Apartment

Foto: Cluj Apartments

 

Casa Enescu din Mihaileni, de la ruina, la Academie Internationala de Muzica

Problema patrimoniului cultural din Romania ramane, din pacate, una sensibila, o multime de cladiri istorice cu valoare incomensurabila, ajungand, de multe ori, in prag de prabusire, din vina proprietarilor sau din nepasarea autoritatilor. Este si cazul Casei Enescu din Mihaileni (judetul Botosani), o cladire care a fost salvata de la distrugere in ultimul moment,  gratie unui proiect al Societatii Internationale George Enescu din Viena, fundatiei Pro Patrimonio si al Ordinului Arhitectilor din Romania.

„Undeva, in Moldova de Nord, pe un deal din susul apei Siretului, o casa a lui George Enescu sta sa se darame. Trista priveliste ce se infatiseaza calatorului are la origine un conglomerat de cauze, multe dintre ele fiind ilustrative pentru cunoasterea incompleta a biografiei compozitorului roman”. Asa descria Raluca Stirbat, in urma cu doi ani, situatia casei in care a copilarit si a trait o buna bucata de vreme George Enescu. Pianista care traieste de mai multi ani la Viena a fost cea care a lansat campania de salvare a gospodariei construite de strabunii compozitorului. Raluca Stirbat, fondatoarea Societaţii Internaţionale George Enescu de la Viena, recunoaste ca a aflat despre situatia casei din Mihaileni, „mergand pe urmele Maestrului”. Casa fusese abandonata de mai bine de 40 de ani si era pe punctul de se prabusi. A fost momentul in care a hotarat sa ia atitudine, iar entuziasmul sau a molipsit o multime de alti oameni dornici sa se alature efortului de salvare a acestui imobil.

1

Foto: Pro Patrimonio

casa enescu

Foto: Europa Libera

casa

Foto: Raluca Munteanu

Fundatia Pro Patrimonio a devenit, in scurt timp, unul dintre cei mai mari sustinatori ai proiectului. „Casa Enescu din Mihaileni este casa familiei mamei lui George Enescu. Mama lui Enescu, Maria Cosmovici, s-a retras in ultima partea a vietii aici, asa ca fiul ei o vizita in timpul vacantelor. Se pastreaza o bogata colectie de scrisori intre Enescu si mama lui, semnate la Mihăileni. Casa a fost nelocuita si neintretinuta in ultima jumatate de secol, astfel incat acum e intr-o stare avansata de deteriorare. Pro Patrimonio a aflat de aceasta situatie prin campania Ralucai Stirbat (care a fondat Societatea Internationala George Enescu) de a clasat casa ca monument istoric, apoi prin violonistul Alexandru Tomescu, care a organizat o vizita la fata locului, in mai 2014, pentru a evalua situatia. Atunci noi am luat decizia de a interveni de urgenta, incat exista riscul prabusirii acoperisului”, povesteste arh. Raluca Munteanu de la Fundatia Pro Patrimonio, despre implicarea sa in acest proiect.

Lucrari de conservare facute cu ajutorul voluntarilor

Renovarea Casei Enescu din Mihaileni este una speciala, pentru ca a adunat laolata artisti si oameni de buna credinta care au vrut sa contribuie la salvarea unei bucati de istorie. In vara anului trecut, o echipa de voluntari ai Fundatiei Pro Patrimonio a reusit sa salveze acest monument istoric. Lucrarile de consolidare au fost coordonate de Ordinul Arhitectilor, prin filialele Bucuresti si Nord-Est. Proiectul a fost prezentat de noul presedinte al Filialei Bucuresti, Serban Sturdza, ca un proiect de solidaritate.

voluntari

Foto: Adevarul

„In august 2014, au fost realizate lucrarile de conservare – interventie de urgenta care a constat in sprijinirea zonelor instabile si protejarea acoperisului contra precipitaiilor”, a explicat arh. Raluca Munteanu. „Voluntarii Pro Patrimonio au documentat lucrarile si au realizat releveul casei pentru proiectul de reabilitare, pentru care ne straduim sa strangem acum fonduri”, a mai spus ea.

45.000 de euro necesari pentru reabilitarea completa a casei

Vazand fotografii cu felul in care arata imobilul in urma cu doi ani, greu te-ai fi gandit ca mai poate fi salvat. Prin intermediul campaniilor de informare si constientizare promovate in media, casuta din Targul Mihailenilor a primit o a doua sansa. Pentru reabilitarea completa, este nevoie de 45.000 de euro, iar pana in momentul de fata s-au strans aproximativ 20.000 de euro. Fundatia Pro Patrimonio, in colaborare cu Ordinul Arhitectilor din Romania si cu Institutul Cultural Roman au organizat, in ultimele luni, mai multe evenimente care au avut ca scop strangerea de fonduri pentru reabilitarea Casei Enescu. Pe data de 26 martie, violonistul Alexandru Tomescu, alaturi de pianista Raluca Stirbat urmeaza sa sustina un concert caritabil la Londra, in sprijinul acestui proiect.

11088135_829310667117748_1133137028_n

Pianista Raluca Stirbat si violonistul Alexandru Tomescu

„Concertul este organizat de Fundatia Pro Patrimonio UK in parteneriat cu Centrul Cultural Roman din Londra si ICR. Ne-am bucurat de sustinerea unor personalitati marcante, precum Dan Perjovschi sau Anamaria Marinca, asa ca biletele la concert s-au epuizat cu aproape doua saptamani inainte de eveniment”, precizat arh. Raluca Munteanu.

Centru de excelenta in studiul muzicii clasice, la Mihaileni

Fundatia Pro Patrimonio are planuri mari in ceea ce priveste casa de la Mihaileni, pentru ca dincolo de reabilitare, aici se intentioneaza si crearea Academiei Internationale de Muzica George Enescu, „un centru care va aduce impreuna atat componenta memoriala, cat si cea de educatie muzicala”, explica arh. Raluca Munteanu. Ideea unei scoli de muzica a fost primita cu entuziasm de localnicii din zona. Multi dintre ei sunt plecati in strainatate si doresc sa le poata oferi copiilor ramasi acasa o educatie de calitate. Raluca Stirbat si Alexandru Tomescu s-au declarat interesati de proiect, iar proprietarii casei sustin, la randul lor, aceasta idee. „Din fericire, proprietarii au inteles ca e in interesul lor sa sprijine initiativa noastra, dupa ce faptul ca presa i-a blamat pentru starea in care a ajuns casa i-a facut neincrezatori in orice promisiune. Acum au incredere in Pro Patrimonio si sunt deschisi propunerilor, atata timp cat le e recunoscut dreptul de proprietate si sunt inclusi in proiect, ceea ce fundatia si-a propus de la inceput”, a spus arh. Raluca Munteanu. „Academia va fi un centru de excelenta in studiul muzicii clasice, care va promova si sustine arhitectura, tehnici traditionale, cat si artele vizuale, devenind un punct de atractie important pentru comunitatea de muzicieni si iubitori de muzica clasica si traditie. Proiectul va avea in vedere si comunitatea locala, implicand copiii din zona si oferindu-le sansa la educatie de calitate si un mediu cultural aproape de casele lor”, a mai spus ea.

Casa Enescu_Macheta

Foto: http://www.romanianculturalcentre.org.uk – desen pentru macheta, realizat de echipa de voluntari

Refacerea cladirilor de patrimoniu, un subiect dureros

In cazul Casei Enescu, colaborarea cu autoritatile locale a fost una de bun augur. Primaria localitatii a sprijinit refacerea imobilului lasat in paragina si s-a aratat interesata sa se implice, in continuare, in proiect. Din pacate, lucrurile nu stau de fiecare data asa. Arh. Raluca Munteanu crede ca, inainte de toate, este necesara o buna colaborare intre autoritati si proprietarii de cladiri de patrimoniu. „In plus, un lucru foarte important e promovarea patrimoniului care resursa economica. In timp ce peste tot in lume oamenii se lupta si exploateaza financiar cladirile de patrimoniu, tendinta in Romania e de a le vedea ca pe un impediment si a nu constientiza valoarea adaugata de istoria si bogatia arhitecturala (care nu se mai gaseste in cladirile moderne) a acestora”, a mai spus ea.

 

Au crezut in visul lor si au construit un castel din lut, langa Sibiu

Razvan si Gabriela sunt nascuti si crescuti in Capitala, obisnuiti cu vanzoleala orasului, cu strazile forfotind de lume, cu masinile inghesuite la semafor. De cativa ani lucreaza in publicitate, un domeniu pe cat de creativ, pe atat de competitiv si solicitant. De cate ori au ocazia, evadeaza din nebunia orasului si strabat tara-n lung si-n lat, impreuna cu grupul lor de prieteni. Asa au descoperit Valea Porumbacului, un loc de o frumusete rara, la doar cativa pasi de padurile intunecoase de la poalele muntilor Fagaras. „Zona nu imi era straina”, povesteste Razvan. „Mama este ardeleanca, iar vacantele de vara mi le-am petrecut, in copilarie, la Mandra, in Tara Fagarasului. Toata viata mi-am dorit sa fug din Bucuresti, asa ca prin 2005-2006, cand mi s-a oferit ocazia sa cumpar un teren in apropiere de Sibiu, nu am stat prea mult pe ganduri”. Ideea unei pensiuni nu a aparut insa imediat, mai ales ca intre timp familia s-a marit cu inca un membru, iar toata atentia s-a indreptat spre cresterea lui Sebastian.

1

Valea Zanelor a inceput sa prinda contur in urma cu un an

In primavara lui 2014, Razvan si Gabriela si-au luat inima in dinti si au pornit cel mai ambitios proiect al vietii lor: Castelul de lut „Valea Zanelor”, o pensiune neobisnuita, pe structura din lemn, cu pereti din cob, adica un amestec de pamant, apa, paie, argila si nisip. Desi nu este inca finalizata, pensiunea atrage toate privirile, ca un magnet. Lumea basmelor pare sa fi devenit realitate aici, la doar 40 de km departare de Sibiu, iar peisajul natural de la poalele Fagarasului contribuie, din plin, la recrearea atmosferei de poveste pe care Razvan si Gabriela si-au dorit-o inca de la inceput. „Locul si viata de familie, implicit copilul ne-au inspirat… Ca si alte familii cu copii esti mereu in cautarea locului potrivit pentru un weekend, o saptamana sau toata vara… atat pentru tine, dar mai ales pentru cei mici”, spune Gabriela. „Aveam foarte clar in minte ce ne dorim de la aceasta pensiune, insa a fost destul de dificil sa gasim un arhitect care sa transpuna in realitate planurile noastre. Dupa mai multe incercari si colaborari nereusite, am cunoscut-o pe Ileana Mavrodin din Timisoara, arhitecta specializata in constructiile realizate din cob. Dumneaei a fost cea care ne-a «initiat» si ne-a incurajat sa folosim materialele naturale pentru a contura proiectul intocmai. Este «o casa mangaiata» cum o numeste chiar dansa, cu forme organice atat la exterior, dar mai ales la interior, deci tehnicile standard nu se prea potrivesc. Este o constructie in care se traieste sanatos, se respira natural, inclusiv finisajele interioare vor fi complet naturale si veti regasi la noi acel loc in care sa te simti altfel decat acasa…cu adevarat in vacanta si unde sa vrei sa revii sa te alimentezi pentru inca un an, pana la urmatorul concediu..”, explica, entuziasta, Gabriela.

2

O pensiune nascuta din nevoia de „altceva”

Castelul de lut „Valea Zanelor” simbolizeaza, inainte de toate, un mod de viata, respect pentru natura, imaginatie fara margini, iar proprietarii pensiunii au dorit ca toate aceste elemente sa se regaseasca in proiect. „Tara noastra are un potential turistic fantastic, dar cred ca este nevoie si de altceva”, sustine Razvan. „Cred ca ceea ce ne diferentieaza pe noi, este conceptul in sine. «Valea Zanelor» promoveaza ideea de respect pentru natura, de legatura cu mediul inconjurator. Locatia reprezinta, de altfel, un plus urias”. Desi se spune ca lutul este un material mai ieftin decat caramida, in final, costurile constructiei au fost mai ridicate, insa rezultatul face toti banii. „Nu am facut nici un rabat de la calitate si cantitate”, explica Razvan.

3

„Inca din faza de schelet, constructia a fost una impunatoare, deosebita si solida. Fundatia este din beton ciclopian, avand o adancime de 2 metri si o intindere de 320 mp. Structura este din busteni, cu pereti exteriori de 60 cm grosime. Peretii interiori au o grosime de 45 cm. Ferestrele sunt din lemn. Au fost lacuite si antichizate. La fel si usile”. Razvan lucreaza cu o echipa de mesteri din Maramures si petrece mult timp pe santier pentru a fi sigur ca lucrurile ies asa cum isi doreste. Castelul de lut „Valea Zanelor” va avea o suprafata totala de 500 de mp si va fi structurat pe doua nivele, parter si mansarda.

4

Pensiunea va dispune de 10 camere (toate cu vedere la munti si rau), dintre care 4 apartamente etajate si 6 camere duble cu posibilitate de pat suplimentar. Alaturi stau cele 2 turnuri iluminate care ofera o panorama deosebita catre Muntii Fagarasului si raul Porumbacu. Unitatea de cazare este pozitionata pe un plan mai inalt al terenului terasat in 3 trepte: planul superior este parcarea, apoi cazarea si restaurantul, iar mai jos platoul pentru activitati recreative, curte, plaja…. Intrarea in camere este individuala, deci fiecare intra in casuta lui.

Razvan spera ca pensiunea sa fie gata la vara

Se lucreaza intens la Pensiunea ”Valea Zanelor”, iar constructia face deja valva in lumea virtuala. Razvan posteaza des pe Facebook imagini cu stadiul lucrarilor si se vede ca toata lumea isi ia rolul foarte in serios. Inclusiv Sebastian este implicat in proiect, mesterind de zor la constructie. De la inceputul anului, s-a trecut la finisarea interioarelor. Tencuiala din argila cu var, nisip si rumegus este facuta de o doamna din Tarnave, iar Ramona Pop, arhitect în devenire, se va ocupa de amenajare.

5

„Fiecare camera va avea alt decor, cu aceeasi tema, desigur, insa alta poveste, astfel ca, de fiecare data cand revii la Valea Zanelor mai ai ceva de vazut”, explica Gabriela. Pana acum, investitia se ridica in jurul sumei de 200.000 de euro, iar Razvan spera sa gaseasca un partener, care sa contribuie cu o suma egala pentru a finaliza tot ce si-a propus: partea de restaurant, locurile de joaca pentru copii. Castelul ”Valea Zanelor” ar urma sa fie gata in vara si sunt convinsa ca va fi, in scurt timp, una dintre cele mai populare pensiuni din zona. Nici nu are cum sa fie altfel. Este un loc de basm, cu o poveste extraordinara, un proiect realizat in familie in care s-au investit nu doar bani, ci si multa pasiune. „Sincer, cred ca nu reuseam sa fac tot ce am facut daca nu aveam sprijinul moral al familiei. Sotia si copilul mi-au fost alaturi de la inceput, iar asta a contat enorm”, marturiseste Razvan. Abia astept sa vad cum o sa arate la final acest proiect!