La 61 de ani, doamna Parascovia tese laicere moldovenesti dupa tehnici invatate in copilarie

Doamna Parascovia tese laicere dintotdeauna. E un mestesug pe care l-a deprins din copilarie, la varsta de 10 ani. A invatat de la mama sa cum sa se joace cu itele razboiului, cum sa aseze culorile, ce materiale sa foloseasca pentru a avea cele mai frumoase covoare din sat. De fapt, in multe localitati rurale din Moldova, fetele incepeau sa invete tainele tesatoriei de la varste fragede, 7-8 ani. Totul se facea in casa, de la stergare, fete de masa, scoarte, pana la obiecte vestimentare: itari, camasi, poale, chingi, braie sau ii decorate cu motive specifice, brodate cu multa migala. Este o lume care dispare incet, incet, o lume pe care o mai regasim doar in scrieri literare sau documente istorice.

parascovia

Tesutul a ajutat-o sa treaca mai usor peste greutatile vietii

Doamna Parascovia este insa una dintre persoanele care ne face sa apreciem altfel lucrurile din trecut. De ani de zile, femeia tese laicere traditionale moldovenesti, iar din mainile sale ies adevarate minunatii. A avut o viata grea. S-a casatorit la 18 ani si a avut 6 copii pe care i-a crescut, cu truda, mai mult singura, sotul fiind aproape tot timpul bolnav. Razboiul de tesut i-a fost mereu prieten, sfetnic, loc de refugiu. Acolo, in camera umbroasa, isi limpezea gandurile in spatele stativei, manuind cu dibacie suviecile cu lana colorata pe itele razboiului. A abandonat o perioada lucrul, fiind nevoita sa aiba grija de sot, insa dupa moartea acestuia a inceput din nou sa tese. Copiii au crescut, s-au casatorit, si-au intemeiat propriile familii, insa si-au incurajat mama sa nu abandoneze razboiul de tesut, gandindu-se ca in felul acesta nu va simti atat de tare povara singuratatii.

image 3

image

Vinde covoarele pe internet

La cei 61 de ani ai sai, doamna Parascovia indrageste la fel de mult sa se dedice mestesugurilor traditionale. Stie ca tinerilor nu le mai plac ”toalele” de altadata, ca in multe case taranesti nu se mai gasesc scoarte pe pereti, nici stergare din panza, nici toluri de cozi in tinda. Dar chiar si asa, in ultimii ani, oamenii par sa simta o nostalgie cand vad lucruri traditionale, muncite cu truda, talent si migala. Multi doar admira, aducandu-si aminte de trecut, de bunici, de familie, altii cumpara, dorind sa aiba in casa obiecte cu personalitate, facute manual.

image 4

image 5

Olga, una dintre fiicele doamnei Parascovia i-a promis mamei sale ca o va ajuta sa isi vanda laicerele moldovenesti. A facut un cont de Facebook, “Covoare moldovenesti etno stil” si acolo expune modelele de covoare confectionate de mama sa. Toate sunt tesute din materiale ecologice, lana sau bumbac, iar dimensiunile si combinatia de culori se adapteaza in functie de cerintele clientului. Covoarele sunt practice, usor de intretinut si merg foarte bine intr-o casa la tara sau intr-un apartament de bloc. Doamna Parascovia s-a adaptat vremurilor si a introdus cateva elemente de noutate, asa ca sunt sigura ca vei gasi pe contul de Facebook un model care sa iti placa.

 

Advertisements

Ce lucruri minunate reusesc sa confectioneze doi tineri craioveni!

Intr-o lume in care scrisul de mana pare sa fie pe cale de disparitie, doi craioveni simpatici se incapataneaza sa creada in placerea oamenilor de a-si asterne gandurile pe hartie, asa cum se intampla odinioara, pe vremea cand tehnologia nu acaparase inca totul. De cativa ani, Marius si Alex „mesteresc” jurnale cu coperti din piele si hartie invechita, adevarate bijuterii ce spun o poveste prin fiecare mic detaliu. Prima pagina a jurnalului skooBooks a fost scrisa in 2009 cand Alex a vrut sa ofere cadou prietenei sale, un jurnal. A tot cautat…si pe net si prin oras, insa nu a gasit ceva care sa-l multumeasca, asa ca s-a hotarat sa-l faca el, de la zero. A facut un pic de documentare inainte, s-a uitat la cateva tutoriale pe youtube si a incropit singur, pe genunchi, fara masinarii si unelte speciale, primul sau jurnal. Si acum, privind in urma, spune cu mandrie, ca acela este unul dintre cele mai frumoase jurnale care i-au iesit din maini. Reusita lui nu a trecut neobservata si, in scurt timp, oameni care vazusera neobisnuitul cadou l-au rugat sa le faca si lor astfel de jurnale. Acesta a fost inceputul unei frumoase aventuri care poarta astazi numele skooBooks. Si apropo de denumire, skooBooks vine, de fapt, de la englezescul „Books” (carti) vazut in oglinda.

skooBooks

Echipa skooBooks: Alexandru Andrei (stanga) si Marius Pandelea (dreapta) – Foto: Lucian Prejbeanu

Coperti impodobite cu mecanisme de ceas sau coji de nuca

Intre timp, echipei i s-a alaturat si Marius, un tanar la fel de tonic si de creativ si, din fericire, pe aceeasi lungime de unda cu Alex. Cei doi pierd sirul orelor petrecute in atelier, nascocind modele noi, experimentand si transpunand in realitate franturi de vis. Nu, nu exagerez deloc, pentru ca jurnalele facute de mainile dibace ale celor doi craioveni sunt cu adevarat exceptionale. De la catarame, lacate sau mecanisme de ceas, pana la brose, frunze presate sau chiar coji de nuci, totul prinde viata si capata un sens neasteptat in conceptia celor de la skooBooks.

1

1

jurnale

„Inspiratia nu vine de undeva anume”, explica Alex. „Pur si simplu, ne apucam de munca si vedem pe parcurs cum evolueaza. Acesta este esenta, sa te apuci de ceva; daca stai sa astepti inspiratia, s-ar putea sa astepti cam mult. Bineinteles ca exista si factori externi care ne inspira: case vechi si parasite, antichitati, diferite culturi si anumite carti”, adauga tanarul. Intr-adevar, aspectul nefinisat al copertilor din piele, imprimate cu harti complicate, hartia ingalbenita, atentia pentru detaliu, toate vorbesc despre o lume trecuta, o lume in care fiecare obiect cu utilitate practica era transformat intr-o mica bijuterie.

jurnale

jurnale

„Eu cred ca oamenii inca apreciaza frumosul. Multi s-au saturat sa cumpere chinezarii si cauta ceva personalizat care sa ii reprezinte. Ne adresam oamenilor care prefera lucrurile lucrate de mana, care cauta un cadou special pentru alti oameni speciali. In doua cuvinte, ne adresam oamenilor frumosi”, sustine Alex.

jurnale 2

Au deprins tainele confectionarii de jurnale fiind autodidacti

Cei doi tineri recunosc ca domeniul handmade-ului, destul de la moda in Romania ultimilor ani, nu este tocmai o treaba la indemna oricui. In ciuda informatiilor existente in spatiul virtual, creativitatea joaca un rol decisiv. Partea tehnica se deprinde in timp, e adevarat, prin perseverenta si mult exercitiu. „Am invatat totul incercand si gresind, incercand si gresind, incercand si reusind! Asa am reusit sa pricepem micile secrete”, marturiseste Alex.

1

Cat despre timpul dedicat fiecarui jurnal, aici totul depinde de complexitate. Poate dura cateva ore sau cateva zile, in functie de model. Partea buna e ca daca iti place un model, dar vrei sa ii dai o nota personala, baietii de la skooBooks te pot ajuta sa pleci acasa cu ceea ce ti-ai dorit. Nu au o problema in a modifica produsele din catalog, ba dimpotriva, isi incurajeaza clientii sa vina cu propriile lor idei. „Majoritatea isi aleg ca baza un jurnal creat de noi, iar apoi ne cer sa-l personalizam dupa placul lor. In felul acesta, toata lumea e multumita. Ei se aleg cu un jurnal unicat, creat si personalizat special pentru ei, iar noi sarim peste monotonia de a face acelasi model de zeci de ori”, spune Alex.

1

De ce am cumpara un astfel de obiect? „In primul rand, pentru ca lucrul creat de mana are personalitate. Chiar daca aparent doua modele par asemanatoare, ele sunt diferite, fiecare are personalitatea lui. Exista o particica din creator in fiecare rezultat. In al doilea rand, este vorba de calitate. Fiecare jurnal este intors pe toate fetele si lucrat cu atentie si rabdare, astfel rezultatul final nu poate fi decat de calitate superioara”, explica tanarul. Nu numai ca ii dau dreptate, ci sunt absolut convinsa ca un astfel de accesoriu nu va trece neobservat.

1

Un hobby transformat intr-o mica afacere

Alex si Marius isi petrec cea mai mare parte a zilei mesterind prin atelier. Cand unul se ocupa de confectionarea propriu-zisa a jurnalelor, celalalt are grija sa promoveze produsele online, sa tina legatura cu clientii, sa cerceteze noi posibilitati de a face cunoscuta afacerea. Niciunul nu considera insa ca vine la un loc de munca. Pentru amandoi, skooBooks este o joaca, un proiect care le-a dat posibilitatea sa cunoasca o multime de oameni interesanti, sa isi foloseasca la maxim creativitatea si sa transforme in realitate un vis. Au participat la o multime de targuri de specialitate si peste tot unde s-au dus au reusit sa faca o impresie buna, insa recunosc ca cel mai apropiat de sufletul lor ramane Festivalul Medieval de la Sighisoara. In timp, proiectul skooBooks s-a transformat dintr-un simplu hobby intr-o mica afacere. Una dintre cele mai mari satisfactii a fost „incropirea” atelierului, un pas urias pentru Alex si Marius care se bucura de un spatiu propriu in care isi pot pune in aplicare toate ideile ce le trec prin minte.

1

„La inceput a pornit ca un hobby, dar de vreo doi ani a inceput sa capete nuante de mica afacere in plina dezvoltare. Am observat, in timp, ca oamenii au incredere in noi si in munca noastra, iar asta ne-a ajutat mult. Ne-a ambitionat sa punem totul la bataie pentru acest proiect, pe care il consideram mai mult decat un loc de munca. Poate fi chiar esenta si linistea noastra”, marturiseste Alex. Puteti sa va alegeti jurnalul skooBooks preferat de pe site-ul lor, http://skoob.ro/. Produsele mai sunt disponibile si pe site-uri adresate in mod special creatorilor de handmade, precum Breslo.ro, Crafty.ro si Fauritorii.ro. Exista, de asemenea, o pagina de Facebook, dar si un cont de Pinterest, daca vreti sa fiti la curent cu toate noutatile. Pe langa jurnale, veti mai gasi albume foto, carti de oaspeti, dar si accesorii, toate lucrate manual.

1

O romanca i-a cucerit pe straini cu covoarele oltenesti

Pentru Anca Gheorghescu, „acasa” a insemnat tot timpul Romania, chiar daca viata a purtat-o departe de meleagurile natale, de dealurile inverzite ale Mehedintiului, acolo unde si-a petrecut cea mai frumoasa parte a copilariei. 15 ani a locuit in Germania, in zona Frankfurt am Main, impreuna cu sotul, iar din 2010 s-a stabilit in Canada, tara pe care o considera „un amestec pestrit de natii care incearca sa se poarte politicos unii cu altii, dar atat”. Pe unde s-a dus a incercat sa le vorbeasca strainilor de locurile din care isi trage originile, sa ii indemne sa viziteze acest colt nedescoperit al batranului continent. Tocmai de aceea, la sfarsitul lui 1994, a infiintat o agentie de turism, lucru care a insemnat, nu numai posibilitatea de a promova Romania, ci si o schimbare radicala pe plan profesional, Anca fiind inginer constructor. Si-a indreptat atentia catre turismul balnear, promovand in Germania efectele benefice ale unor baze de tratament autohtone precum Baile Felix, Sovata, Tusnad, Techirghiol, Eforie Nord sau Mangalia.

ip1904-016

Romania, prea putin cunoscuta peste Ocean

In 2010, a inceput un alt capitol, de data aceasta mult mai departe de casa, tocmai in Canada. „Adaptarea la stilul de viata nord-american este deosebit de grea pentru cei ce au avut ocazia sa locuiasca in Europa si sa aprecieze cu adevarat valorile culturale ale continentului european”, povesteste Anca, amintindu-si de inceputurile experientei nord-americane. In prezent este agent de turism la o mare companie care se ocupa cu transportul voluntarilor implicati in campanii umanitare in toate colturile lumii. „M-as fi asteptat ca macar cunostintele de geografie necesare acestei meserii sa fie suficiente pentru ca totusi colegele mele de birou sa poata arata Romania pe harta lumii. Din pacate, multi nici nu au auzit ca Romania exista”, marturiseste cu dezamagire Anca.

Covoarele oltenesti, cumparate de clienti din intreaga lume

In Canada a hotarat sa schimbe putin strategia si sa le vorbeasca strainilor de tara noastra, prin traditiile si mestesugurile care ne reprezinta. La cateva luni de la sosirea sa aici, a inceput o mica afacere cu covoare traditionale romanesti. Comercializarea se face exclusiv online, iar site-ul a ajuns sa fie publicat, in scurt timp, chiar de Ministerul Turismului din New York. „Am copilarit intr-o frumoasa zona de deal din judetul Mehedinti. Pana si cea mai saraca gospodarie avea camerele decorate cu tesaturi de mana, cu covoare, tapiserii, ceramica si obiecte de lemn create de artizani anonimi. Amintirile din acea perioada au ramas in memoria mea pentru totdeauna”, povesteste Anca.

Invartita Dorului 20 Iunie 2014 Vaideeni 149

Fotografie realizaata in vara anului trecut, in comuna Vaideeni, judetul Valcea

„Am lansat acest site din dragoste pentru frumosul adevarat, din dorinta de a evada din lumea brand-urilor mari si baltate sau a produselor cu stampila «Made in China »”, mai spune ea. Covoarele traditionale, lucrate manual, dupa tehnici vechi de sute de ani, sunt confectionate intr-un atelier din Dolj. Daca pentru romani, tesaturile mostenite de la bunici zac, de cele mai multe ori abandonate, in casa de la tara, pentru straini sunt o adevarata comoara. Pretul pe metru patrat de covor este de aproximativ 130.00 CAD, incluzand taxele vamale de 20% si cheltuielile de transport pana in Canada. Anca spune ca a avut clienti din toate colturile lumii: canadieni, americani, englezi, spanioli, germani sau francezi. Nu a reusit inca sa isi concretizeze visul de a avea un showroom in care lumea sa poata admira obiectele traditionale, mestesugite cu migala de artizanii din Romania, insa spera ca, pe viitor, sa poata realiza acest lucru.

Romania Iulie 2014 146

Anca isi doreste sa aduca peste Ocean ceramica romaneasca

Pentru Anca Gheorghescu, obiectele traditionale romanesti au o insemnatate aparte si stie ca o promovare mai buna le-ar face sa fie cunoscute si apreciate peste tot in lume. Dupa ce i-a cucerit pe canadieni cu scoartele oltenesti, si-a propus sa extinda afacerea si sa introduca pe piata nord-americana, ceramica romaneasca. Deocamdata, ideea e la stadiu de proiect. „Desi am facut demersuri in zona Korund si Horezu pentru a incerca sa importam ceramica romaneasca precum si in zona Ponoarele (jud. Mehedinti) pentru a importa ii romanesti autentice in Canada, inca nu am reusit sa cream o platforma de comercializare si expunere”. Asemenea tesutului, olaritul este unul din mestesugurile care s-au pastrat in multe zone din tara si care vorbeste de o Romanie autentica, profunda, neschimbata de sute de ani. Tocmai aceste lucruri fac diferenta intr-o lume globalizata, uniformizata, in care arta mestesugului risca sa fie pierduta pentru totdeauna.

1

Foto: harlauletnografie.wordpress.com

In aceeasi idee de a promova Romania, Anca a infiintat anul trecut o firma de import si distributie de produse de imbracaminte pentru copii create in Romania. „Am selectat cu mare atentie brand-urile si am lansat pagina de internet in luna februarie 2015. Suntem foarte la inceput si piata de targuri in Canada este extrem de limitata atat ca organizare cat si ca diversitate”, povesteste ea.

Puteti vizita site-ul Ancai Gheorghescu la adresa www.romaniantraditionalrugs.com, iar magazinul online, specializat pe articole de imbracaminte pentru copii, il gasiti la adresa http://gktrends.ca/.

TOP 5 conace si castele bantuite din Romania

Aparitii stranii, usi care se trantesc in miez de noapte si zgomote venite parca dintr-o alta lume…  Sunt doar legende sau fenomene paranormale? Uluitoarele povesti ale  castelelor si conacelor bantuite din Romania aduc groaza printre localnici insa atrag ca un magnet cautatorii de fantome. Fiecare astfel de loc  ascunde o istorie tragica: sinucideri, crime inspaimantatoare sau alte grozavii. Chiar daca pe timpul zilei par inofensive, noaptea starnesc spaima celor care au curaj sa innopteze in camerele lor. Iata cateva din casele despre care legendele locului spun ca sunt bantuite.

Castelul din Campina bantuit de fantoma Iuliei Hasdeu?

Castelul Iulia Hasdeu din Campina este unul din punctele fierbinti de pe harta locurilor bantuite din Romania. Localnicii spun ca nu de putine ori, noaptea, dincolo de portile ferecate ale castelului, se aud acorduri de pian si aplauze. Locul ar fi bantuit de spiritul Iuliei Hasdeu care s-a stins prematur din cauza tuberculozei, in toamna anului 1888, la o varsta frageda, doar 19 ani. Extrem de indurerat, tatal, scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu a devenit frecvent practicant al spiritismului incercand sa ia legatura cu Iulia de dincolo de moarte. Se spune chiar ca acesta ar fi construit castelul dupa indicatiile pe care fiica i le transmitea din lumea de dincolo prin intermediul sedintelor de spiritism. Acum putini sunt cei care dupa lasarea intunericului se incumeta sa-i treaca pragul. Martori ai fenomenelor ciudate  marturisesc ca de nicaieri se aude Iulia cantand la pian, dar si aplauzele batranului sau tata. De dincolo de lumea aceasta cei doi retraiesc parca la nesfarsit drama ce le-a marcat destinele.  

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sursa foto: romaniainourhearts.wordpress.com

Siluete in uniforme germane la Castelul Banffy

Denumit Versailles-ul Transilvaniei pentru frumusetea sa arhitectonica, castelul Banffy din Bontida (judetul Cluj) a capatat o faima  aparte in ultimii ani. Este considerat unul dintre locurile cele mai bantuite din Romania. Ridicata de familia Banffy pe parcursul a mai bine de un secol, intre anii 1437-1543, fortareata  asezata in aproiere de Somesul Mic a servit aproape de sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial drept spital militar pentru armata germana care era deja in retragere. Cum aici au murit numerosi soldati, la scurt timp dupa incheierea razboiului au aparut si intamplarile bizare. Sateni din partile locului spun ca li s-au ivit in cale spirite imbracate in uniforme de soldati. Altii spun ca au vazut siluete ale soldatilor germani in carje care ar fi murit in spitalul militar de la Castelul Banffy. Intamplarile bizare si aspectul castelului, care are nevoie neaparata de renovari, nu i-au speriat insa pe iubitorii de muzica electronica din intreaga lume care se reunesc aici pentru un mare festival.

banffy castle, sursa foto presa locala

Conacul calaului din Iasi

Conacul Moruzzi, ridicat la poalele unuia din dealurile Iasiului, le da fiori celor care trec prin apropiere. Desi este o adevarata bijuterie arhitecturala, un monument istoric construit în urmă cu 170 de ani, nimeni nu s-a incumetat sa-l cumpere, poate si din cauza povestilor care circula. De cum te apropii, atmosfera devine tot mai apasatoare. Printre arbustii si buruienile crescute la voia intamplarii se intrevede casa boiereasca lasata in paragina, populata acum doar de haite de caini fiorosi. Potrivit istoricilor ieseni, aici a locuit o vreme ultimul calau al Moldovei, un tigan fugit din robie, ce a comis numeroase jafuri şi crime. O mare parte din atrocitati s-ar fi produs chiar in conac, iar acum sufletele nelinistite bantuie imprejurimile. Calaul purta o manta rosie, pentru a nu se vedea urmele de sange, la care nu a renuntat niciodata, asa cum nu a renuntat niciodata la securea sa cu care a taiat sute de capete in piata publica a orasului. Sinistra casa de pe Manta Rosie este bantuita acum – potrivit legendelor locale – de fantomele  celor care au cazut sub securea calaului. Se spune insă ca, uneori, in noapte, isi face aparitia si cel mai temut criminal al Moldovei care cutreiera padurile in cautarea altor victime.

casa-Buzatu

Sursa foto: barfadeiasi.ro

Fenomene stranii in castelul Cantacuzino din Busteni

Castelul Cantacuzino din Busteni, construit în 1911 de printul Gheorghe Grigore Cantacuzino, era la vremea respectiva una dintre cele mai frumoase cladiri din Regat. Vitraliile, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatra sau fier forjat, feroneria turnata in bronz si bogat ornamentata erau menite sa reflecte pozitia ocupata de familia Cantacuzino in societatea romaneasca. Istoria a fost insa nedreapta cu castelul, care, după 1948, a devenit sanatoriu al Ministerului de Interne. Stralucirea de odinioara a palit pentru jumatate de veac. Abia dupa Revolutie, cladirea a fost restaurata si transformata in muzeu. Revenind insa la legenda, familia Cantacuzino a avut o istorie tumultoasa, multi dintre membri murind de moarte violenta. De aici si o serie de povesti, toate legate de castelul din Busteni. Multi dintre turisti spun ca au surpins, pe fotografiile facute in timpul vizitei, sfere luminoase care nu pot fi decat spiritele celor disparuti. Mai mult decat atat, noaptea, in imprejurimi se aud tipete infricosatoare, iar siluete zboara printre copaci lasand dare de fum albicios. Bantuit sau nu, castelul din Busteni ramane o cladire cu incomensurabila valoare arhitecturala si istorica, un simbol al stilului neoromanesc.

1

Sursa foto: infotravelromania.ro

Legenda conacului bantuit de langa Timisoara

Nici Timisoara nu duce lipsa de locuri bantuite. Conacul Ronay a fost in urma cu mai bine de o suta de ani martorul unei crime oribile. Unul dintre stapanii casei, un nobil foarte bogat, avea o fiica despre care, legenda spune, ca s-ar fi indragostit de un tanar mult mai sarac. Tatal nu a fost de acord cu aceasta relatie, insa cei doi au continuat sa se intalneasca, pe ascuns, in gradina conacului pana in momentul in care nobilul i-a surprins si l-a impuscat pe baiat. Indurerata, fata a pornit calare in cautarea iubitului, spre malul Timisului insa s-a inecat in apele mari ale raului. Acum, fantoma tinerei bantuie conacul in noptile intunecate, o silueta inspaimantatoare facandu-si aparitia la ferestre. Cat despre conac, zilele de glorie par sa-i fi apus demult, transformandu-se odata cu trecerea timpului intr-o ruina, poate o pedeapsa pentru crima ce a avut loc aici.

conacul-ronay

Sursa foto: opiniatimisoarei.ro

1

Sursa foto: timis.comisarul.ro

Bijuterii ascunse. Un clujean inchiriaza apartamente de lux in cladiri istorice

In centrul istoric al Clujului, in cladiri cu fatade pe care timpul si-a pus cu rabdare amprenta, se ascund adevarate bijuterii arhitecturale. Vorbim despre apartamente cu povesti nestiute, cu tavane inalte si elemente originale ce dateaza dintr-o perioada a bunului gust, oferite spre inchiriere turistilor satui de “banala si uniformizata camera de hotel”. Dupa ce a experimentat aceasta alternativa de cazare, in numeroasele deplasari in strainatate, Dacian Morar, un tanar antreprenor din Cluj, a hotarat sa implementeze modelul si in tara. Primul apartament pe care l-a inchiriat in regim hotelier a fost Grand Apartment,  de pe Bulevardul Eroilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Cu o suprafata de 100 de mp, Grand Apartment pastreaza echilibrul intre nou si vechi, intre clasic si modern. Interesanta usa antichizata cu vitraliu si patul din fier forjat. Operele de arta sunt autentice si apartin unor tineri pictori clujeni

dining

Zona de dining cu mobilier clasic si masa cu scaune din fier forjat

Inceputul a fost plin de provocari, mai ales ca Dacian venea dintr-un domeniu cu totul diferit. Este asociat intr-o firma romano-franceza de comert international, iar banii obtinuti de aici au fost investiti in renovarea apartamentului. „Am invatat multe lucruri pe parcurs”, marturiseste Dacian, povestind despre inceputurile ambitiosului sau proiect. „Am primit tot felul de sfaturi proaste si am investit in amenajare mai mult decat era necesar. Am schimbat de exemplu geamurile, tamplaria, parchetul, a trebuit sa repar si acoperisul cladirii. Cred ca, per total, am investit 25.000 de euro in renovarea primului apartament”, spune tanarul.

Se implica personal in amenajarea apartamentelor

Afacerea a crescut de la an la an. Dacian a reinvestit in noi apartamente, dar a abordat o alta strategie cand a venit vorba de restaurare. A invatat ca poate face lucruri interesante si cu un buget mai modest si asta fara sa faca rabat de la calitate. Incet, incet, folosind ca sursa de inspiratie diverse site-uri de pe internet sau reviste de specialitate, Dacian a preluat rolul de sef de santier, implicandu-se in reconditionarea fiecarui spatiu. „Mi-am dat seama ca am un simt al armoniei dintre obiecte”, spune tanarul. „Chiar daca nu am studii in domeniu, ma ocup, cu mare drag, de amenajari si sunt atent la fiecare detaliu. De ce sa imi refuz aceasta placere?”. Tanarul recunoaste ca nu s-a gandit la o cariera in designul interior, in primul rand, fiindca timpul nu-i permite acest lucru, dar ii place mult sa experimenteze, sa aduca in contemporan piese de epoca, sa creeze o alternanta intre nou si vechi, dand astfel o amprenta personala fiecarui spatiu. Dacian nu se fereste de producatorii autohtoni, o buna parte din mobilierul care se gaseste in apartamentele sale fiind facut, pe comanda, in atelierele din zona.  A colaborat chiar si cu Lali Gabor, un mester rom, „responsabil” pentru minunatiile din cupru din bucataria apartamentului Bohemian, respectiv hota si chiuveta.

006-bohemian-kitchen

Obiectele din cupru “mesterite” de Lali Gabor se potrivesc de minune cu stilul usor industrial al apartamentului Bohemian

bohemian

Dacian a imprumutat o idee pe care a vazut-o intr-un bar din strainatate, si anume, sa improvizeze corpuri de iluminat suspendate din tavi de cozonac

bohemian

Bucataria a fost unita cu zona de living

bohemian

Pentru a accentua look-ul industrial, Dacian a venit cu ideea unui pat din box paleti

„Acesta aventura m-a schimbat oarecum si am invatat sa apreciez elementele originale ale unui imobil, patina parchetului original, frumusetea ferestrelor cu feronerie de epoca din alama, cu sticla imperfecta (probabil realizata manual), senzatia de spatiu data de tavanele inalte, atmosfera boltelor din caramida, povestea fiecarui apartament de epoca. Am invatat sa vad dincolo de starea de degradare actuala a unei cladiri, sa descopar frumusetea detaliilor si valoarea pe care o poate redobandi prin restaurare”, explica tanarul.

retro

Amenajat in culori vii si mobilat in stilul anilor ’50, Retro Apartment ofera o priveliste panoramica unica spre Piata Unirii si catedrala Sf. Mihail

dining1

Zona de bucatarie si dining pastreaza aceeasi paleta vesela de culori ca si dormitorul

Apartamente cu poveste

Dacian ofera astazi spre inchiriere, in regim hotelier, noua apartamente, toate situate in inima Clujului, ascunse discret in cladiri istorice. Fiecare spatiu respira autenticitate si ofera o placuta senzatie de „acasa”. Acesta este, de fapt, si conceptul de la care a plecat ideea tanarului. „Pentru mine avantajele sunt evidente: intr-un apartament frumos amenajat si dotat cu de toate, te simti ca acasa; familia sau grupul de prieteni cu care calatoresti pot locui impreuna in acelasi spatiu, au o camera de zi, o bucatarie pentru micile placeri culinare ale fiecaruia; apoi pentru mine e importanta si senzatia ca traiesti ca un localnic, iesirea din stigmatul turistului de masa”, spune Dacian. Dincolo de cazare, fiecare apartament spune o poveste. De exemplu, apartamentul White, situat in Piata Unirii, a fost atelierul de pictura al lui Incze Ferencz, un pictor controversat considerat de criticii de arta un soi de Dali al Transilvaniei.

white

White Apartment este amenajat intr-un stil minimalist, monocrom, in tonuri de alb. Pardoselile si tamplaria din lemn masiv si unele piese de mobilier sunt cele originale, restaurate, iar amenajarea combina piese de epoca Art Nouveau si Art Deco, alaturi de obiecte contemporane

bedroom

O poveste interesanta are si Deco Apartment, situat intr-o fosta garnizoana militara a lui Matei Corvin.

deco

Apartamentul Deco este situat intr-o cladire aproape de Piata Muzeului

bedroom

Amenajat in stil deco, apartamentul este foarte cald si colorat

deco

Preturile sunt accesibile, o zi la Cluj Apartments variind intre 48 si 88 de euro. Tarifele scad in functie de perioada de sedere.  Desi este inca la inceput, ideea lui Dacian Morar prinde din ce in ce mai mult contur si la noi in tara. Un sejur petrecut intr-o astfel de locatie nu se compara cu niciun hotel de cinci stele. Este acea senzatie ca apartii locului, ca esti acasa departe de casa. Pe www.clujapartments.ro sau pe Facebook gasesti imagini cu minunatele apartamente amenajate de Dacian Morar, dar si date de contact, pentru cei interesati.

garden studio

Garden Studio

garden

Garden Studio

garden apartment

Garden Apartment

provence

Provence Apartment

Foto: Cluj Apartments

 

Casa Enescu din Mihaileni, de la ruina, la Academie Internationala de Muzica

Problema patrimoniului cultural din Romania ramane, din pacate, una sensibila, o multime de cladiri istorice cu valoare incomensurabila, ajungand, de multe ori, in prag de prabusire, din vina proprietarilor sau din nepasarea autoritatilor. Este si cazul Casei Enescu din Mihaileni (judetul Botosani), o cladire care a fost salvata de la distrugere in ultimul moment,  gratie unui proiect al Societatii Internationale George Enescu din Viena, fundatiei Pro Patrimonio si al Ordinului Arhitectilor din Romania.

„Undeva, in Moldova de Nord, pe un deal din susul apei Siretului, o casa a lui George Enescu sta sa se darame. Trista priveliste ce se infatiseaza calatorului are la origine un conglomerat de cauze, multe dintre ele fiind ilustrative pentru cunoasterea incompleta a biografiei compozitorului roman”. Asa descria Raluca Stirbat, in urma cu doi ani, situatia casei in care a copilarit si a trait o buna bucata de vreme George Enescu. Pianista care traieste de mai multi ani la Viena a fost cea care a lansat campania de salvare a gospodariei construite de strabunii compozitorului. Raluca Stirbat, fondatoarea Societaţii Internaţionale George Enescu de la Viena, recunoaste ca a aflat despre situatia casei din Mihaileni, „mergand pe urmele Maestrului”. Casa fusese abandonata de mai bine de 40 de ani si era pe punctul de se prabusi. A fost momentul in care a hotarat sa ia atitudine, iar entuziasmul sau a molipsit o multime de alti oameni dornici sa se alature efortului de salvare a acestui imobil.

1

Foto: Pro Patrimonio

casa enescu

Foto: Europa Libera

casa

Foto: Raluca Munteanu

Fundatia Pro Patrimonio a devenit, in scurt timp, unul dintre cei mai mari sustinatori ai proiectului. „Casa Enescu din Mihaileni este casa familiei mamei lui George Enescu. Mama lui Enescu, Maria Cosmovici, s-a retras in ultima partea a vietii aici, asa ca fiul ei o vizita in timpul vacantelor. Se pastreaza o bogata colectie de scrisori intre Enescu si mama lui, semnate la Mihăileni. Casa a fost nelocuita si neintretinuta in ultima jumatate de secol, astfel incat acum e intr-o stare avansata de deteriorare. Pro Patrimonio a aflat de aceasta situatie prin campania Ralucai Stirbat (care a fondat Societatea Internationala George Enescu) de a clasat casa ca monument istoric, apoi prin violonistul Alexandru Tomescu, care a organizat o vizita la fata locului, in mai 2014, pentru a evalua situatia. Atunci noi am luat decizia de a interveni de urgenta, incat exista riscul prabusirii acoperisului”, povesteste arh. Raluca Munteanu de la Fundatia Pro Patrimonio, despre implicarea sa in acest proiect.

Lucrari de conservare facute cu ajutorul voluntarilor

Renovarea Casei Enescu din Mihaileni este una speciala, pentru ca a adunat laolata artisti si oameni de buna credinta care au vrut sa contribuie la salvarea unei bucati de istorie. In vara anului trecut, o echipa de voluntari ai Fundatiei Pro Patrimonio a reusit sa salveze acest monument istoric. Lucrarile de consolidare au fost coordonate de Ordinul Arhitectilor, prin filialele Bucuresti si Nord-Est. Proiectul a fost prezentat de noul presedinte al Filialei Bucuresti, Serban Sturdza, ca un proiect de solidaritate.

voluntari

Foto: Adevarul

„In august 2014, au fost realizate lucrarile de conservare – interventie de urgenta care a constat in sprijinirea zonelor instabile si protejarea acoperisului contra precipitaiilor”, a explicat arh. Raluca Munteanu. „Voluntarii Pro Patrimonio au documentat lucrarile si au realizat releveul casei pentru proiectul de reabilitare, pentru care ne straduim sa strangem acum fonduri”, a mai spus ea.

45.000 de euro necesari pentru reabilitarea completa a casei

Vazand fotografii cu felul in care arata imobilul in urma cu doi ani, greu te-ai fi gandit ca mai poate fi salvat. Prin intermediul campaniilor de informare si constientizare promovate in media, casuta din Targul Mihailenilor a primit o a doua sansa. Pentru reabilitarea completa, este nevoie de 45.000 de euro, iar pana in momentul de fata s-au strans aproximativ 20.000 de euro. Fundatia Pro Patrimonio, in colaborare cu Ordinul Arhitectilor din Romania si cu Institutul Cultural Roman au organizat, in ultimele luni, mai multe evenimente care au avut ca scop strangerea de fonduri pentru reabilitarea Casei Enescu. Pe data de 26 martie, violonistul Alexandru Tomescu, alaturi de pianista Raluca Stirbat urmeaza sa sustina un concert caritabil la Londra, in sprijinul acestui proiect.

11088135_829310667117748_1133137028_n

Pianista Raluca Stirbat si violonistul Alexandru Tomescu

„Concertul este organizat de Fundatia Pro Patrimonio UK in parteneriat cu Centrul Cultural Roman din Londra si ICR. Ne-am bucurat de sustinerea unor personalitati marcante, precum Dan Perjovschi sau Anamaria Marinca, asa ca biletele la concert s-au epuizat cu aproape doua saptamani inainte de eveniment”, precizat arh. Raluca Munteanu.

Centru de excelenta in studiul muzicii clasice, la Mihaileni

Fundatia Pro Patrimonio are planuri mari in ceea ce priveste casa de la Mihaileni, pentru ca dincolo de reabilitare, aici se intentioneaza si crearea Academiei Internationale de Muzica George Enescu, „un centru care va aduce impreuna atat componenta memoriala, cat si cea de educatie muzicala”, explica arh. Raluca Munteanu. Ideea unei scoli de muzica a fost primita cu entuziasm de localnicii din zona. Multi dintre ei sunt plecati in strainatate si doresc sa le poata oferi copiilor ramasi acasa o educatie de calitate. Raluca Stirbat si Alexandru Tomescu s-au declarat interesati de proiect, iar proprietarii casei sustin, la randul lor, aceasta idee. „Din fericire, proprietarii au inteles ca e in interesul lor sa sprijine initiativa noastra, dupa ce faptul ca presa i-a blamat pentru starea in care a ajuns casa i-a facut neincrezatori in orice promisiune. Acum au incredere in Pro Patrimonio si sunt deschisi propunerilor, atata timp cat le e recunoscut dreptul de proprietate si sunt inclusi in proiect, ceea ce fundatia si-a propus de la inceput”, a spus arh. Raluca Munteanu. „Academia va fi un centru de excelenta in studiul muzicii clasice, care va promova si sustine arhitectura, tehnici traditionale, cat si artele vizuale, devenind un punct de atractie important pentru comunitatea de muzicieni si iubitori de muzica clasica si traditie. Proiectul va avea in vedere si comunitatea locala, implicand copiii din zona si oferindu-le sansa la educatie de calitate si un mediu cultural aproape de casele lor”, a mai spus ea.

Casa Enescu_Macheta

Foto: http://www.romanianculturalcentre.org.uk – desen pentru macheta, realizat de echipa de voluntari

Refacerea cladirilor de patrimoniu, un subiect dureros

In cazul Casei Enescu, colaborarea cu autoritatile locale a fost una de bun augur. Primaria localitatii a sprijinit refacerea imobilului lasat in paragina si s-a aratat interesata sa se implice, in continuare, in proiect. Din pacate, lucrurile nu stau de fiecare data asa. Arh. Raluca Munteanu crede ca, inainte de toate, este necesara o buna colaborare intre autoritati si proprietarii de cladiri de patrimoniu. „In plus, un lucru foarte important e promovarea patrimoniului care resursa economica. In timp ce peste tot in lume oamenii se lupta si exploateaza financiar cladirile de patrimoniu, tendinta in Romania e de a le vedea ca pe un impediment si a nu constientiza valoarea adaugata de istoria si bogatia arhitecturala (care nu se mai gaseste in cladirile moderne) a acestora”, a mai spus ea.

 

Au crezut in visul lor si au construit un castel din lut, langa Sibiu

Razvan si Gabriela sunt nascuti si crescuti in Capitala, obisnuiti cu vanzoleala orasului, cu strazile forfotind de lume, cu masinile inghesuite la semafor. De cativa ani lucreaza in publicitate, un domeniu pe cat de creativ, pe atat de competitiv si solicitant. De cate ori au ocazia, evadeaza din nebunia orasului si strabat tara-n lung si-n lat, impreuna cu grupul lor de prieteni. Asa au descoperit Valea Porumbacului, un loc de o frumusete rara, la doar cativa pasi de padurile intunecoase de la poalele muntilor Fagaras. „Zona nu imi era straina”, povesteste Razvan. „Mama este ardeleanca, iar vacantele de vara mi le-am petrecut, in copilarie, la Mandra, in Tara Fagarasului. Toata viata mi-am dorit sa fug din Bucuresti, asa ca prin 2005-2006, cand mi s-a oferit ocazia sa cumpar un teren in apropiere de Sibiu, nu am stat prea mult pe ganduri”. Ideea unei pensiuni nu a aparut insa imediat, mai ales ca intre timp familia s-a marit cu inca un membru, iar toata atentia s-a indreptat spre cresterea lui Sebastian.

1

Valea Zanelor a inceput sa prinda contur in urma cu un an

In primavara lui 2014, Razvan si Gabriela si-au luat inima in dinti si au pornit cel mai ambitios proiect al vietii lor: Castelul de lut „Valea Zanelor”, o pensiune neobisnuita, pe structura din lemn, cu pereti din cob, adica un amestec de pamant, apa, paie, argila si nisip. Desi nu este inca finalizata, pensiunea atrage toate privirile, ca un magnet. Lumea basmelor pare sa fi devenit realitate aici, la doar 40 de km departare de Sibiu, iar peisajul natural de la poalele Fagarasului contribuie, din plin, la recrearea atmosferei de poveste pe care Razvan si Gabriela si-au dorit-o inca de la inceput. „Locul si viata de familie, implicit copilul ne-au inspirat… Ca si alte familii cu copii esti mereu in cautarea locului potrivit pentru un weekend, o saptamana sau toata vara… atat pentru tine, dar mai ales pentru cei mici”, spune Gabriela. „Aveam foarte clar in minte ce ne dorim de la aceasta pensiune, insa a fost destul de dificil sa gasim un arhitect care sa transpuna in realitate planurile noastre. Dupa mai multe incercari si colaborari nereusite, am cunoscut-o pe Ileana Mavrodin din Timisoara, arhitecta specializata in constructiile realizate din cob. Dumneaei a fost cea care ne-a «initiat» si ne-a incurajat sa folosim materialele naturale pentru a contura proiectul intocmai. Este «o casa mangaiata» cum o numeste chiar dansa, cu forme organice atat la exterior, dar mai ales la interior, deci tehnicile standard nu se prea potrivesc. Este o constructie in care se traieste sanatos, se respira natural, inclusiv finisajele interioare vor fi complet naturale si veti regasi la noi acel loc in care sa te simti altfel decat acasa…cu adevarat in vacanta si unde sa vrei sa revii sa te alimentezi pentru inca un an, pana la urmatorul concediu..”, explica, entuziasta, Gabriela.

2

O pensiune nascuta din nevoia de „altceva”

Castelul de lut „Valea Zanelor” simbolizeaza, inainte de toate, un mod de viata, respect pentru natura, imaginatie fara margini, iar proprietarii pensiunii au dorit ca toate aceste elemente sa se regaseasca in proiect. „Tara noastra are un potential turistic fantastic, dar cred ca este nevoie si de altceva”, sustine Razvan. „Cred ca ceea ce ne diferentieaza pe noi, este conceptul in sine. «Valea Zanelor» promoveaza ideea de respect pentru natura, de legatura cu mediul inconjurator. Locatia reprezinta, de altfel, un plus urias”. Desi se spune ca lutul este un material mai ieftin decat caramida, in final, costurile constructiei au fost mai ridicate, insa rezultatul face toti banii. „Nu am facut nici un rabat de la calitate si cantitate”, explica Razvan.

3

„Inca din faza de schelet, constructia a fost una impunatoare, deosebita si solida. Fundatia este din beton ciclopian, avand o adancime de 2 metri si o intindere de 320 mp. Structura este din busteni, cu pereti exteriori de 60 cm grosime. Peretii interiori au o grosime de 45 cm. Ferestrele sunt din lemn. Au fost lacuite si antichizate. La fel si usile”. Razvan lucreaza cu o echipa de mesteri din Maramures si petrece mult timp pe santier pentru a fi sigur ca lucrurile ies asa cum isi doreste. Castelul de lut „Valea Zanelor” va avea o suprafata totala de 500 de mp si va fi structurat pe doua nivele, parter si mansarda.

4

Pensiunea va dispune de 10 camere (toate cu vedere la munti si rau), dintre care 4 apartamente etajate si 6 camere duble cu posibilitate de pat suplimentar. Alaturi stau cele 2 turnuri iluminate care ofera o panorama deosebita catre Muntii Fagarasului si raul Porumbacu. Unitatea de cazare este pozitionata pe un plan mai inalt al terenului terasat in 3 trepte: planul superior este parcarea, apoi cazarea si restaurantul, iar mai jos platoul pentru activitati recreative, curte, plaja…. Intrarea in camere este individuala, deci fiecare intra in casuta lui.

Razvan spera ca pensiunea sa fie gata la vara

Se lucreaza intens la Pensiunea ”Valea Zanelor”, iar constructia face deja valva in lumea virtuala. Razvan posteaza des pe Facebook imagini cu stadiul lucrarilor si se vede ca toata lumea isi ia rolul foarte in serios. Inclusiv Sebastian este implicat in proiect, mesterind de zor la constructie. De la inceputul anului, s-a trecut la finisarea interioarelor. Tencuiala din argila cu var, nisip si rumegus este facuta de o doamna din Tarnave, iar Ramona Pop, arhitect în devenire, se va ocupa de amenajare.

5

„Fiecare camera va avea alt decor, cu aceeasi tema, desigur, insa alta poveste, astfel ca, de fiecare data cand revii la Valea Zanelor mai ai ceva de vazut”, explica Gabriela. Pana acum, investitia se ridica in jurul sumei de 200.000 de euro, iar Razvan spera sa gaseasca un partener, care sa contribuie cu o suma egala pentru a finaliza tot ce si-a propus: partea de restaurant, locurile de joaca pentru copii. Castelul ”Valea Zanelor” ar urma sa fie gata in vara si sunt convinsa ca va fi, in scurt timp, una dintre cele mai populare pensiuni din zona. Nici nu are cum sa fie altfel. Este un loc de basm, cu o poveste extraordinara, un proiect realizat in familie in care s-au investit nu doar bani, ci si multa pasiune. „Sincer, cred ca nu reuseam sa fac tot ce am facut daca nu aveam sprijinul moral al familiei. Sotia si copilul mi-au fost alaturi de la inceput, iar asta a contat enorm”, marturiseste Razvan. Abia astept sa vad cum o sa arate la final acest proiect!

 

Obiecte cu suflet create de Florin Constantinescu

florin constantinescuNiciodata nu e prea tarziu sa inveti lucruri noi si sa gasesti timp pentru pasiunile tale. O demonstreaza Florin Constantinescu, regizor la studiourile teritoriale TVR Craiova, care a descoperit, in urma cu cativa ani, dragostea pentru sculptura in lemn. Florin a absolvit Facultatea de Informatica, specializarea imagine si grafica digitala, insa prima lui mare pasiune a fost fotografia. De aproape trei decenii, descrie o realitate o societatii romanesti in culori monocromatice, talent ce i-a adus numeroase premii, in tara si in strainatate. Multe din lucrarile sale se regasesc astazi in colectii private din Franta, Germania, SUA, Olanda si Anglia.

Mereu pregatit pentru noi provocari

Nu s-a temut niciodata de provocari, insa a amanat proiecte de suflet din lipsa de timp. “In urma cu trei ani, am hotarat sa incerc sa descopar noi modalitati de exprimare”, povesteste Florin. “Nu am aveam nici o notiune tehnica, insa domeniul mi s-a parut fascinant. Daca stai sa te gandesti, sculptura are legatura cu artele vizuale”, spune regizorul. A urmarit sute de clipuri si tutoriale pe internet, a citit o multime de articole  de specialitate si a petrecut ore in sir, descoperind, pas cu pas, secretele lemnului. Nu i-a iesit din prima, insa a reusit, cu talent si perseverenta, sa transforme trunchiul de copac in adevarate opere de arta.

horus

HORUSdecoratiune de interior, sculptura minimalista

Efervescenta

Efervescento lucrare de arta sculptata in lemn de salcam galben si stejar

floare in piatra

Sculptură delicată în gips – reprezentare a unei flori stilizate, o lucrare perfectă pentru decorarea camerei în stil minimalist – modern sau eclectic.

Florin Constantinescu

Nervo Sculptura abstracta, in stil minimlist. Simbolizeaza o celulă nervoasa

WA

WA decoratiune de interior, masuta Wabi-Sabi

Untitled-4

Sfesnic masiv din lemn

sfesnic flamand

Sfesnice din lemn din familia Flamand

Lemnul are viata

La fel ca in fotografie, obiectele semnate de Florin Constantinescu se incadreaza intr-un stil abstract minimalist. De la boluri si tocatoare din lemn, a ajuns sa creeze sfesnice sau decoratiuni de interior, fiecare produs in parte fiind lucrat manual. „Imi place mult sa readuc la viata lemnul vechi. Acele noduri si crapaturi care arata trecerea timpului dau o nota de autenticitate aparte. Lemnul pare sa spuna o povestea prin fiecare imperfectiune a sa. Am folosit chiar si un stalp vechi al unei prispe taranesti. Este pacat ca nu stim sa valorificam acest material. In strainatate, lemnul vechi recuperat costa o avere”, explica Florin. A lucrat cu multe esente, de la stejar, nuc, paltin sau mar salbatic, insa preferatul sau ramane lemnul de salcam, in ciuda dificultatii cu care se prelucreaza. De multe ori, se joaca cu materiale si texturi diferite, folosind, in decoratiunile de interior insertii metalice si forme din gips.

sculptura minimalista

FISOdecoratiune de interior, sculptura minimalista

Obiecte versatile, compatibile cu aproape orice stil de amenajare

Universul de creatie al lui Florin se afla in atelierul sau din Craiova. Aici, printre schite, unelte si bucati din lemn de tot felul, se nasc mici obiecte de arta, care „rescriu mereu regulile, amesteca si armonizeaza noul cu vechiul, umilul cu luxul, estul cu vestul, lumina cu umbra”.

atelier

atelier 2

atelier 3

Initial, Florin a vizat piata din strainatate, de aici si  denumirea brandului in limba engleza, Loved Things. Exista si un magazin online: www.loved-things.com in care vei putea analiza, pe indelete, toate minunatiile care ies din mana lui Florin Constantinescu. Si, asa cum te-ai astepta de la un fotograf cu aproape 30 de ani de experienta, prezentarea este impecabila.

bol

Bol din lemn de stejar

tocator

Platou confectionat din lemn de stejar

Clasicul fundal alb a fost inlocuit cu materiale naturale care complementeaza perfect obiectul prezentat. „E adevarat ca acum un an, cand am lansat magazinul online, am avut in minte, in primul rand, clientii din strainatate. Credeam ca in Romania acest stil nu va prinde, dar am fost surprins sa vad ca si la noi sunt multe persoane care aprecieaza designul minimalist. Exista, din pacate, perceptia ca intr-un apartament de bloc, de exemplu, nu poti integra astfel de decoratiuni. Nu este insa deloc asa. Sunt mici detalii care pot schimba complet estetica unei amenajari”, spune Florin. „Obiectele Loved Things se potrivesc oricarui stil de amenajare, mai putin celor ultra feminine. Fac, intr-adevar, casa buna cu stilul minimalist si cu cel ecelectic”.

constiinta

Constiinta

Intre utilitate si design

Florin Constantinescu a reusit sa isi puna amprenta chiar si asupra obiectelor functionale, pe care le regasim zilnic in bucatarie. Banalele tocatoare sau platouri de servire devin mici obiecte de arta, in mainile talentatului regizor. Esentele de lemn folosite au proprietati antibacteriene, asa ca din acest punct de vedere nu aveti de ce sa va faceti griji. In plus, obiectele sunt facute dintr-o bucata si nu este folosit nici un fel de adeziv.

platou de servire

Platou de servire

tocator 1

Tocator cu design unic, ce poate fi folosit si ca platou de servire

tocator

PALMO 15platou de servire, tocator de bucatarie

 

 

De vorba cu “Mariet” despre pasiunea pentru handmade

Inceputul calendaristic al primaverii aduce in prim plan doua dintre cele mai frumoase sarbatori ale anului. Vorbim, firesc, despre traditionalul martisor si despre Ziua Femeii. Este perioada cadourilor si a tarabelor incarcate cu tot felul de accesorii, bijuterii, brose, multe dintre ele confectionate manual. O mica industrie, facuta cu pasiune, de oameni creativi, care se straduiesc, an de an, sa tina pasul cu vremurile si sa aduca mereu ceva nou pe piata. Am stat de vorba cu Maria, o tanara din Galati, care se ocupa, de cativa ani cu confectionarea de bijuterii si martisoare, un hobby pe care il face cu multa pasiune. In aceasta primavara, a venit cu ideea unor simpatice martisoare sub forma de blid traditional, care mi-au atras imediat atentia. Haideti sa o cunoastem impreuna pe tanara care a creeaza minunatele accesorii „Mariet”!

Cum ai descoperit pasiunea pentru handmade?

De mic copil am cochetat cu pensula si cu creionul. Cu toate ca nu s-a concretizat pasiunea mea in urmarea unei forme de invatamant cu profil artistic, placerea de a desena m-a urmat prin viata si s-a cristalizat in jurul varstei de 22 de ani, cand am inceput aventura in lumea hand made-ului.

mariet

 Micile farfuriute traditionale din portelan sunt asamblate ca cercei cu surub, insa modelul se poate relua atat pentru inel, cat si pentru pandant, la cerere.

Care au fost primele produse pe care le-ai realizat?

Am inceput cu modelatul bijuteriilor din argila polimerica (mai cunoscuta drept Fimo). Treptat am ajuns sa lucrez cu pasta ceramica si cu portelan. Marea mea placere este de a realiza piese de podoaba cu detalii cat mai mici. Miniaturi. De aceea folosesc la contur tus cu grosimea de 0,1 mm si la pictat pensule cu varful cat un ac.

bratara

Este luna martisorului si am vazut ca ai venit pe piata cu niste modele speciale. Mi-au placut foarte farfurioarele cu motiv traditional. De unde vine ideea?

In fiecare an imi place sa creez ceva nou pentru sarbatoarea martisorului. Anul acesta m-am gandit la blidele traditionale, decorate cu motive populare stilizate. Anul trecut am realizat pandantive din portelan, de asemenea decorate cu motive traditionale. Imi doresc ca ideea de Martisor sa nu se departeze prea mult de simbolistica sa primordiala, asa ca pastrez forma rotunda (inspirata de moneda de argint, simbol al soarelui, ce se purta in vechime) si stilul inspirat popular. In traditia stramosilor geto-daci 1 Martie era sarbatorit ca inceputul unui nou an, asa ca martisorul era daruit ca talisman norocos. M-am simtit inspirata de traditie, asa ca am ales forma de blid si designul popular stilizat, in amintirea si onoarea traditiilor trecute.

martisor

Din ce sunt confectionate si care este, in linii mari, procedeul prin care iau nastere aceste accesorii?

Martisoarele sunt confectionate din ceramica, pe care o modelez, o las la uscat 24 de ore, apoi o pictez, accentuez detaliile compozitiei cu tus negru si o lacuiesc pentru protectie.

cercei

Cum comercializezi produsele?

Prin intermediul magazinului personal de pe platforma nationala Breslo.

www.breslo.ro/Mariet

Piata de produse handmade s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani. Pentru unii este o sursa suplimentara de venit, pentru altii un simplu hobby. Este profitabila o astfel de afacere?

Atat timp cat iti dai silinta sa lucrezi fiecare produs ca pentru tine, adica sa pui si un strop de suflet in crearea lui, nu sa mergi numai pe ideea ca trebuie sa fie aducator de profit, sa il finisezi si sa il lucrezi ingrijit si cu drag, poti cu usurinta sa transformi hobby-ul care te pasioneaza in afacere.

cercei

Ce ii sfatuiesti pe tinerii care doresc sa descopere tainele handmade-ului? De ce au nevoie pentru ca produsele lor sa fie apreciate? 

In primul rand, de rabdare cu ei insisi. Putine persoane se pot lauda cu performanta de la inceput. Doar experimentand isi pot gasi si perfectiona stilul unic, care sa le caracterizeze lucrarile. Acesta este unul din ingredientele cheie care ajuta in drumul spre succes.

Liliana Chiaburu, arhitecta care duce mai departe povestea caselor traditionale romanesti

In 1992 a avut sansa sa lucreze cu arhitectii Nicolae Goga si Anghel Marcu, iar aceasta colaborare avea sa ii schimbe intregul traseu profesional. A fost momentul in care a deprins tainele arhitecturii romanesti, “o arhitectura care te ajuta sa te regasesti pe tine insuti, te odihneste, te bucura“. Liliana Chiaburu demostreaza, prin proiectele sale, ca locuintele traditionale au suflet si reflecta, prin fiecare detaliu, istoria si cultura locului. Intr-un peisaj in care periferiile oraselor si chiar zonele rurale profunde, sunt intesate de cladiri moderne, lipsite de orice simt estetic, casele proiectate de arh. Liliana Chiaburu pastreaza o noblete aparte, fiind parca desprinse dintr-o epoca in care atentia pentru detaliu era ridicata la rang de arta. Considera ca mai avem mult de invatat de la tarile occidentale care au un respect deosebit pentru arhitectura traditionala. In Franta, Germania, Olanda sau Anglia, se fac eforturi deosebite pentru a conserva aspectul traditional al caselor, mai ales in zona rurala. „La fel ca in intreaga istorie moderna, romanul se dovedeste foarte cosmopolit. Foarte deschis fata de ceea ce vine din afara si complexat fata de radacinile noastre. Motivatiile acestui tip de comportament cred ca sunt foarte complexe. Un argument ar putea fi acela ca in perioada Imperiului Otoman, in timpul invaziilor turcilor, romanul a fost obligat sa isi abandoneze totul si sa se refugieze in paduri ca sa-si salveze viata. Si de multe ori, la intoarcere isi gasea incendiat tot avutul. S-a obisnuit probabil sa nu puna prea mult pret pe trecut… Cine stie?”, motiveaza Liliana Chiaburu dezinteresul romanilor pentru acest tip de arhitectura. Exista, din fericire, si exemple care ne dau sperante. Interesul strainilor pentru casele traditionale romanesti, a facut ca si noi sa le privim cu alti ochi. In ultimii ani, foarte multe conace si case vechi au fost restaurate, pastrandu-li-se farmecul de odinioara.

Casa traditionala

Casa la Dudu, comuna Chiajna – arh Liliana Chiaburu

Elemente traditionale, adaptate vremurilor noastre

Prima casa realizata integral de Liliana Chiaburu in stilul arhitecturii romanesti a fost construita pentru un prieten apropiat. Si acum o considera cel mai reusit proiect al sau. ”Atunci am experimentat pentru prima data relatia speciala in care trebuie sa te pui cu beneficiarul astfel incat casa pe care i-o faci, pe langa stilul placut al arhitecturii noastre traditionale, sa fie lucrul nespus si chiar necunoscut pe care si-l doreste”. Si daca multi se feresc de casele romanesti, considerandu-le neincapatoare sau intunecoase, Liliana Chiaburu a reusit sa rezolve aceasta problema, pastrand elementele traditionale, dar modificand suprafetele, in functie de cerintele clientilor. ”Trebuie spus ca eu nu sunt un arhitect propriu-zis traditionalist, ci incerc sa fac o arhitectura romaneasca contemporana care porneste de la elementele de arhitectura romaneasca traditionala. Prin urmare, inaltimea camerelor este undeva in jur de 2,60 m, inaltimea standard a camerelor de bloc, iarsuprafetele camerelor, la fel. Incalzirea este facuta ca la orice casa contemporana, cu incalzire prin pardoseala sau calorifere, insa de multe ori clientii doresc adauge si sobe cu lemne cu un aspect decorativ, dar functionale. In situatiile cand feresterele sunt mai mari, pentru ca si mie si multor persoane ne plac camerele luminoase, impart sticla in ochiuri mai mici care umanizeaza putin scara. Insa, nu exista solutii generale, ci de la caz la caz. Important este ca totul sa fie armonios si sa nu zgarie la ochi”, explica Liliana Chiaburu.

casa Gogeasca

Casa la Gogeasca, Prahova – arh. Liliana Chiaburu

Proiect de casa cu arhitectura traditionala romaneasca arh. Liliana Chiaburu notariatul din Peris, 11 septembrie 2007 036

Notariatul din Periș, Ilfov – arh Liliana Chiaburu

Pridvorul, semn al generozitatii si ospitalitatii

Unul dintre cele mai importante elemente ale caselor traditionale romanestieste, fara indoiala, pridvorul, ”acel spatiu important din punct de vedere estetic, care ne caracterizeaza cel mai bine firea”. Majoritatea caselor proiectate de Liliana Chiaburu includ acest element arhitectural. ”Pridvorul este un spatiu acoperit, dar deschis, marginit de stalpi, in general, de lemn si cu un parmalac traforat de lemn, care acopera in general, daca nu toata fatada, macar partea cea mai mare. Pridvorul face ca zidul casei sa nu fie cel mai important in fatada, ci deschiderea. Deschiderea catre lume, catre vecini, catre prieteni. Am putea spune ca pridvorul este un semn al generozitatii si ospitalitatii. Si este din aceeasi familie cu loggia caselor nobiliare, conferadistinctie unei case oricat de mici ar fi ea. Stand in pridvor, omul poate stapani lumea: stand mai sus de pamant si cuprinzand cu privirea intreaga perspectiva”, explica arhitecta.

pridvor

Acest spatiu are insa si un rol functional, la fel de important. ”Pridvorul se aseaza in general spre sud si umbreste zidul casei astfel incat in timpul verii in casa este racoare si lumina nu este cruda, nu bate direct in ferestre, ci este reflectata de toata lemnaria pridvorului. Intr-o camera cu privor in fata, atmosfera este una deosebit de intima si placuta, te simti aparat, simti ca potiiesi din casa fara sa fii obligat sa infrunti dintr-o data agresivitatea naturii”.

pridvor 2

”Locul in care urmeaza sa se construiasca ulterior casa ma inspira foarte mult”

Casele proiectate de Liliana Chiaburu sunt construite dupa o tehnica, mai degraba contemporana. Zidul, fundatia, partea de rezistenta sunt realizate ca la orice alta casa construita recent. Se poate face chiar si o izolatie exterioara, daca proprietarul solicita acest lucru. Aspectul de traditional este dat, insa, de partea de lemnarie, acoperis si pridvor.

acoperis

Detaliu acoperis

Acestea sunt elementele care dau identitate casei. Bineinteles, se poate folosi tehnica traditionala si la restul constructiei, depinde foarte mult de bugetul in care se incadreaza clientul. Cand vine vorba de inspiratie, Liliana Chiaburu sustine ca ”beneficiarul, cu toata sumedenia lui de dorinte despre casa” este cel de la care porneste, in primul rand, proiectul. ”In afara de asta, si locul in care urmeaza sa se construiasca ulterior casa ma inspira foarte mult, in special lumina care este acolo”, explica arhitecta. Liliana Chiaburu ne arata, prin munca sa, ca trebuie sa invatam sa pretuim mai mult ceea ce avem si sa pastram aceste minunatii care ne-au fost lasate mostenire. Iar daca nu mai avem ce sa restauram, putem cladi din nou, dupa aceleasi tipare, ducând mai departe frumusetea acestor locuinte de poveste. ”Casele romanesti vechi sunt cuatat mai frumoase cu cat exista coerenta de stil. Si astfel aratam si altora ca am avut parinti demni de care suntem mandri”.

branesti

Casa la Branesti – arh. Liliana Chiaburu

Sursa foto: caseromanestilacomanda.blogspot.ro